De ce îi iubesc eu pe oamenii aștia care se cheamă socri

Din seria OAMENI, categoria Familie

… despre de ce îi iubesc pe părinții lui Florin:

 

1. Pentru că tata socru mă întâmpină în fiecare dimineață cu o îmbrățișare. Iar apoi de fiecare dată când ne întâlnim în aceași zi, are aceași reacție absolut fantastică!

2. Pentru că mama soacră a știut mereu ce să zică, ce să facă și cum să facă încât să mă simt mereu acasă la Suceava. Dar în același timp și la restaurant, în vacanță sau la povești… fără a părăsi apartamentul.

3. Pentru că l-au educat pe Florin cu respect pentru părinții lui și pentru părinții mei.

4. Pentru că au motan deosebit pe care îl cheamă Kiki și care adună familia toată la masă sau la cafea.

5. Pentru că mereu au știut să pună pe primul plan binele copiilor lor, educația lor și libertatea lor.

6. Pentru că dansează superb amândoi.

7. Pentru că tata socru trimite .ppt-uri cu mesaje de Paște, Crăciun și ocazii speciale pe care le pregătește minuțios cu foarte mult timp înainte.

8. Pentru că mama soacră prepară cel mai tare borș cu perișoare în mod special pentru noi. Data asta Florin a mâncat câte 4 porții la o masă iar eu mi-aș fi dorit să mai am un stomac.

9. Pentru că atunci când nu ne este foame, nu insistă. Nici atunci când ne este somn sau nu avem chef.

10. Pentru că există, au grijă de noi, ne iubesc, ne îndrăgesc, se mândresc cu noi, se bucură pentru noi, trăiesc cu noi și pentru noi, ne zâmbesc mereu, ne așteaptă de fiecare dată și le e dor de noi cel puțin la fel cât nouă de ei și ne iubesc.

Și noi.

Advertisements

Sentimentul din faţă

Şi ce simţi?
Eu, nimic.

Şi ce nimic?
Ei, doar simt.

Dor
Parfumul Laurei din Lleida. Îmi e prea tare dor de zilele în care o aşteptam să meargă la universitate. Când se întâmplă să trec pe lângă cineva parfumat la fel, simt tot: casa de lângă Segre, mirosul de şniţele de pui şi de salată de vinete, izul de universitate, culoarea frunzelor, treptele, Erasmuşii.

Fericire
În 2 zile o să îi văd din nou. Anca şi Dan. România şi Olanda. Părul muzical ce s-a dorit a fi creţ şi iubirea din gară.

Tristeţe
Iar mă dor iluziile şi ideeile. O, da! De fapt, caut colegă de apartament şi mi-i frică că nu o să găsesc pe cine trebuie.

Bucurie
Mi-o închipui pe Ana veselă lângă mine şi pe Eliza vorbind de lume.

Reuşită.
În 3 ore intru în concediu. Primul.

Scrisoare de dor

Draga mea Mihaela,

Îţi scriu pentru a-ţi spune că mi-i dor de tine. Îmi e dor de fetiţa aia mică, ce spunea la grădiniţă poezia “Căţeluş cu părul creţ aşa ca mine”. Îmi e dor de coroniţa din flori uscate pe care ai păstrat-o mulţi ani atârnată în cuiul din camera ta. Şi aş vrea să mai revăd cu tine Coasta Morii, cimitirul, pietrele. Mi-e dor de un drum cu bicicleta, ţie nu?

Mihaela, astăzi ai un moment dificil în faţă şi va trebui să înveţi multe. Nu te încrede în oameni, nu spera să lupţi mai mult pentru a-i schimba. Unii pur şi simplu nu merită grija ta, lacrimile tale şi pacea pe care le-ai dorit-o întotdeauna, nu se potriveşte planurilor pe care ei le au cu viaţa lor.

De ce nu îţi aminteşti cât de drag îţi e Alin când îţi spune “Măi Miha!” sau cât de mult îţi place zâmbetul lui Gheorghiţă (care are o prietenă brunetă pe care o cheamă ca pe tine:P). De ce nu îţi aminteşti mai bine de îmbrăţişarea Evelinei sau de poveştile lui Frank? Împrumută de la Ana parfum Cristian Lacroix şi parfumează-te. Apoi, gândeşte-te ce bine mirosea Laura când o aşteptai să mergeţi în Lleida la cursuri.

De ce nu îţi aminteşti ce frumos vorbeşte Lavinia la telefon cu David sau de idiotul Anei? Nu ai putea pentru un moment să râzi gândindu-te la “fex-ul” Mădălinei? Nu-ţi aminteşti ce frumoşi sunt ochelarii lui Lucian sau pantofii Laurei? De ce nu apreciezi mai mult oamenii din jur şi nu îţi este dor de cine trebuie?

Acum, ar trebui să o suni pe Anca să îi spui că o să o vizitezi în curând. Ar trebui să îl ajuţi pe Florin să facă mâncare sau să o pui pe Mona să coboare pentru a-ţi deschide uşa. De ce nu îl suni pe Mihai să îi spui că îţi place cum cântă şi că te bucuri de fiecare dată când spune că eşti prima lui şefă…

Îmi e atât de dor de tine, încât îmi vine să vin, să îţi şterg lacrimile şi să te iau în braţe. Dar, pentru că nu poţi să te iei pe tine în braţe, va trebui să rezişti până cineva se va gândi că meriţi o îmbrăţişare… gratuită. Până atunci, scrie proiectul la Teoria Mentalităţilor că te ia domnu Ionci la cercetat imediat…

Îmi e dor şi să ştii, şi pentru mine doare.

Cu drag,

Miha