Șalău a la Sulina – cu inspirație de la Marian

În ultima noastră zi la Sulina de asta vară (ahh, SULINA!) ne-a făcut tanti la care mâncam niște salău cu maioneză. Marian (prietenul nostru de la Sulina, aventurier pe malurile Dunării și pe valurile Mării Negre, băiat de nota 10 – păcat ca nu prea sunt fete prin localitate) ne-a zis că ce am mâncat noi a fost bun, dar el face și mai bun că îl face altfel.

A rămas ca, întorși în Iași, să fac eu șalau a la Marian și să chem trupa de șoc în vizită la masă. Și în sfârșit, am găsit mult prea stimabilul pește (de fapt 2, fiecare de vreo 2 kg). Și după o discuție pe Facebook cu Marian pentru ultimele indicații, duminică m-am apucat de gătit cea mai lungă mâncare din viața mea și zice lumea, și cea mai bună. Prin urmare, cam asta e rețeta, nu foarte complicată doar că necesită puțină migală și timp.

Mai întâi, am pregătit vreo 1.5 kg de cartofi și vreun kg de morcov. Adică am curățat de coajă cartofii și morcovii. A.. și am mai fiert vreo 4 ouă pentru maioneză (puteam face și cu mai puține, dar pentru ca nu am vrut sa risc să fie cam uscat, am zis mai bine să fie mai multă maioneză făcută și pun cât e nevoie).

IMG_20151025_132645

Am pus legumele la fiert într-o oală mare mare, cea mai mare. Nu le-am lăsat să fiarbă până se zdrobesc – preferință personală + mai ușor de tăiat rondele. În apă am pus sare și piper după gust.

Între timp, am pregătit peștele (adică l-am mai spălat de câteva ori). De curațat, nu mai povestesc experiența pentru că a fost cam dureroasă. Am tăiat peștele în bucăți foarte mari.

IMG_20151025_135144

După ce am scos legumele de la fiert, am pus peștele la fiert în aceași apă și l-am ținut cam 10 minute. Nu trebuie mai mult pentru că altfel, se face prea pastă și nu se mai simte textura peștelui. Când l-am scos de la fiert, arăta cam așa:
IMG_20151025_144318

După ce s-a răcit peștele, l-am scos de pe oase și am încercat să îl verific să nu aibă spini deloc luând câte o bucățică mică și verificând-o. Asta înseamnă că l-am și mărunțit puțin.

IMG_20151025_152341

Din 4 ouă fierte și 4 crude (gălbenușuri) am făcut o maioneză de casă – Marian zice că asta e cheia. Să fie maioneza de casă și bine făcută. Am adăugat și zeama de la 2 lămâi în timpul gătitului ca să nu fie prea grasă. Oricum a fost destul de grasă și așa dar nah, am încercat:)

Apoi, am luat o tavă și am așezat în straturi: maioneză, pește, legume, maioneză, peste legume, maioneză.

IMG_20151025_160459

Rezultatul final e cam așa, cu dedicație la Sulina:

IMG_20151025_161143

Iar după ce am pus la toți, o rămas cam asta, Ina din Sulina:
IMG_20151025_181857

In plus, dorul de Sulina e singurul rămas nesăturat:)

Advertisements

Mama

Îmi zicea Olivia azi că mama i-a zis că nu vrea să trăiască 100 de ani ca să îi dau bani să meargă la doctor. Da, mama are o mică problemă medicală momentan și este nevoită să umble pe la doctori și analize și raze. Mama mea nu e obișnuită cu doctorii, boala sau statul degeaba. Și la fel ne-a învățat și pe noi.

Și în momentele astea, încerc să îi tot repet că nu niciun deranj niște amărâți de bani trimiși la nevoie pentru că orice copil crescut de o mamă adevărată ar fi făcut la fel. Ce mă deranjeză și mă doare este că în 2013 un om care o muncit o viață întreagă, nu și-ar permite niște consultații la doctor. Și atunci iar îmi amintesc de ce vreau să plec și să îmi doresc o viață mai bună. Dar, până atunci, să vă povestesc câte ceva frumos despre mama și ce rol are ea în Mihaela de azi.

Mama mea niciodată nu s-a dat bătută și nicioadată nu s-a plâns fără să știe că are o ieșire din orice situație.  Mama știe când să fie corectă și știe să  negocieze. Știa când să alunge țiganii de la poartă și când să îi cheme să le vadă marfa.

Mama mea e o curajoasă. Prima dată s-a căsătorit cu un bărbat care deja avea 2 fete din 2 căsătorii anterioare iar a doua oară s-a căsătorit cu un om care a facut ani buni de pușcărie. Ambii bărbați s-au dovedit niște alegeri excelente: primul a ajutat-o să aibă 4 fete grozave iar al doilea a învațat-o să trăiască din nou cu o iubire pe care eu, n-am văzut-o la nimeni altcineva.

Mama mea e harnică. Mama nu suporta să ne vadă stând degeaba: puteam dormi dacă ne era somn, puteam citi dacă aveam o carte, puteam învăța dacă aveam de învățat. În restul timpului, ne punea la treabă ca nu cumva să nu știm a face toate lucrurile necesare prin casă.

Mama mea e chibzuitoare. A rămas cu datorii mari după moartea tatălui meu dar noi nu am știut niciodată ce înseamnă foamea sau lipsa. Ne-a învățat că suficient e muult mai mult decât nimic și că turtele și plăcintele valorează mai mult decât ciocolata  sau înghețata. Și o dată pe săptămână, împărțeam 3 înghețate la cornet la 5 persoane.

Mama era sigură pe noi. Mama ne oferea mereu alegeri și ne lăsa să greșim. Dar mama știa când să ne interzică ceva și când să sugereze ceva. Și mereu deciziile ei au fost cele mai bune.

Mama e frumoasă cum numai o mamă poate fi. Și ne e atât de dragă pe cât îi suntem noi ei. Și o doare pentru noi  mai mult decât ne doare pe noi pentru ea (și pe noi ne doare mult fiecare durere a ei).  Și ne zice mereu ce drăguțe suntem. Și mi-a interzis să port fuste lungi când eram mică tocmai pentru ca acum, când sunt mare să port fuste scurte. Și ne-a zis mereu că naturalul e cel mai frumos și  ne-a spălat părul cu șampon de urzică și ni l-a împletit în codițe în fiecare zi pentru a se încreți și împăduchi chiar mai târziu că, deh, era prea frumos.

Mama mea e simplă și nu se plânge decât foarte rar.  De acceea e și enervant de greu uneori să știi de ce are nevoie.

Mama urmărește noutățile pe Facebook și mă sună rar pentru că Tre să fie mare nebunie la tine la serviciu!

Mama mea iubește ciocolata, chipsurile mâncate pe autobuz și papucii comozi. Iubește florile și își așteaptă nepoții atât cei de la tata cât și cei încă nenăscuți, de la noi cele ale ei.

Și mama plânge când e fericită așa cum va plânge și când va citi acest post.  Așa, ca mine.

Doamna Everdene

Ok. M-am măritat. Şi e foarte cool la Sulina. Şi e vant şi puţin frig, tendinţe de ploaie dar minunat. Stau pe plajă şi scriu pentru că nu am momentan nicicum chef de citit.

Dragii mei, anul asta mi-am îndeplinit multe dorinţe şi am muncit mult asa că voi povesti pe scurt experienţele ultime:

Serviciu – stres, nervi, grijă
Florin – minunat, soţ, prieten
Casă – chirie, cald, verde
Nunta – a noastră, galben, pădure
America – state, unite, mult
Acasă – definiţie, in curs, flori
Paraşută – valeu, wow, wow
Ocean – ud, mare, grozav
Sulina – aici, acum, scriu.

Sper că voi reveni in curand.