Barcelona – Prima zi

Avionul
Inca din avion rabdarea mea era mica iar entuziasmul mare. Am scris cateva ganduri din avion si ma pregateam sa le postez cand tocmai le-am sters. Nu is asa de tare in smartphones ca sa le recuperez deci probabil chiar am chef de scris daca m-am apucat din nou.

Dupa cel mai tare rasarit trait pe drumul Iasi-Bucuresti am poposit in avionul Bucuresti-Barcelona langa un tip simpatic care n-a scos decat 2 vorbe in engleza tot drumul. Iar la final, ajunsi la Barcelona, barbatul a inceput sa-si sune familia infomandu-i in catalana ca a ajuns.

Aerul si acordeonul
O, da, catalana! Am ajuns si e atat de bine. E atat de bine incat nu ma mai intereseaza coada imensa si total dezorganizata de la pasapoarte. Nu ma deranjeaza nici intrarile la metrou deloc user friendly pentru bagaje. Ma intereseaza doar aerul. Barcelona!

Ajungi la statia de tren de langa aeroport intreb pe cineva din usa trenului, in spaniola, daca trenul e R2. Mi se raspunde ” Sants. Sants estation. (  dupa ce urcam) Mira, es libre… Mai incolo asa”. Intai am crezut ca nu am auzit bine si oricum mie a doua limba dupa spaniola imi iesea engleza nu romana deci ne-am inteles de minune. Mi-am dat seama ca Gigel e roman abia dupa ce, acompaniat de acordeon, a sustinut un concert pana la Sants. Si da, a strans cativa banuti la final si chiar nu a cantat rau deloc.

Curiosul nostru de hotel
Rezervarea la hotel am facut-o prin booking.com si chiar m-am mirat atunci ca am platit vreo 300 si un pic de euro pentru 4 zile la un hotel destul de central. Apoi mi-am dat seama ca hotelul, cotat cu 8.8 pe booking “purta” o singura stea. In concluzie, asteptam sa vedem cu o fi afacerea.

Cu vreo 2 zile inainte de plecare am primit de la hotel un ghid cu chestii de facut, de vazut si de mancat in Barcelona. Iar odata ajunsi la hotel am inteles comentariile pozitive: personal foarte politicos si vorbitor de engleza, camere curate si foarte aproape de centru. In concluzie, treziti de la 4, meritam si noi 2 ore de somn.

Opera i flamenco
Spectacolul la care ne-am rezervat locuri spre seara se sustinea la Palau de la musica catalana. Se spune ca locul acesta este foarte frumos din exterior dar cu totul uimitor in interior. Am avut ceva probleme in a gasi palatul (ascuns cumva pe o parte de o sucursala a unei banci) dar fericiti am mai fost cand l-am gasit si am vazut despre ce minunatie e vorba.

Spectacolul a fost minunat. Opera si flamenco impreuna, separat si cate o parte fiecare. Cei 11 artisti au ridicat sala in picioare la fiecare bataie mai alerta a piciorului si la fiecare nota mai ridicata a sopranei dublata uneori de cantareata ce acompania dansatorii de flamenco. Si ce poate fi mai interesant decat sa dansezi flamenco pe muzica de opera sau sa adaptezi o arie de opera pentru a se potrivi stilului unui cantaret spaniol care acompaniaza o trupa de flamenco. Foarte tare!

Cam atat pe azi, scrisul de pe telefon ma chinuie dar si vacanta asta la fel de frumos…

Advertisements

Dorul de erasmus, cartofi şi catalană

Printre căutările din ultimul timp, trei merită toată atenţia. Sunt relaţionate cu tot ce se întâmplă în ultimul timp pe aici şi prin viaţa mea. Nu spun că lucrurile nu stau altfel decât le văd eu, dar nu mă pot obişnui deocamdată să îmi fie bine… în altă limbă.

Poze cu cartofi în chiloţi – Nu ştiu ce spera să găsească cel care a căutat aşa ceva pe Internet, dar a ajuns pe pagina mea şi vreau să îi spun că numai cartofii mai lipsesc din poze. În rest, legumele sunt nelipsite de pe masa noastră de erasmuşi: prăjiţi, copţi, fierţi… toate felurile şi pentru toate gusturile. Totuşi, e sesiune şi trebuie să avansăm puţin.

Despre război şi pace rezumat erasmus – Încă nu am citit niciun rezumat special despre viaţa erasmuşilor sau despre  războiul din inima lor când trebuie să plece acasă sau când trebuie să facă faţă la tot felul de provocări… catalane. Oare, cum o arăta pacea? . Şi… în ce limbă îl poţi găsi rezumatul ei? Răspunsul vine imediat.

Catalană, mi-e dor de tine – Mă bucur să ştiu că mai există nostalgici. Eu nu.

La bibliotecă, numai somnul e veşnic!

“-Pss… Hei, trezeşte-te… Aici nu e loc pentru somn. Dacă ai de citit, citeşte, dacă nu… du-te acasă şi dormi.”

Aşa îi spunea aseară vecinul meu de masă. Citim ziarele împreună. El o face din plăcere şi le alege pe cele catalane, eu o fac din necesitate şi caut pe cele naţionale şi scrise în castellana.

Lângă noi, mai stau doi cititori. În dreapta mea e un nene al străzii cu o geantă mare din plastic plină cu cine ştie ce. Nu s-a spălat prea des în ultimul timp şi nu pare să aibă bani decât de tigări. Momentele lui de relaxare sunt momentele mele de respiraţie. Se întoarce şi se uită la mine ciudat. Muşc din măr şi îmi continui lectura. Bătrânul ia un pix şi se apucă de completat integrame.

În stânga celuilalt cititor se află un bătrân care din când în când, îşi mai aruncă ochii pe câte o ştire. În rest, sforăie cu zor. Vecinul meu îl trezeşte de fiecare dată, aproximativ din cinci în cinci minute. Într-un final, pleacă. După cîteva minute părăsesc şi eu sala.

Astăzi, la ora 10, biblioteca Universităţii din Lleida e aproape plină de studenţi studioşi. Pe uşa este lipit acelaşi afiş: “În bibliotecă accesul se face numai pe baza cardului de student.” Îmi caut un loc pentru pus calculatorul şi apoi mă duc la masă pentru a citi ziarele. Am companie, dar e mai liniştită. Cu aceleaşi bagaje, cu aceleaşi haine şi cu acelaşi miros, bătrânul meu doarme liniştit.

Studenţii vorbesc în şoaptă şi citesc minunatele cursuri catalane. Incă nu a adormit niciunul de la prea mult studiu. Cine ştie, poate vor carnet UDL pe viaţă…

Later edit: A venit un nene şi mi-a spus ca trebuie să plec de la masa de citit ziare. Avea patru scaune libere dar el a dorit să se aşeze exact pe scaunul meu. Motivul supărării lui? Ei bine, nu i-a convenit că citeam ziare şi notam în acelaşi timp pe o foaie de analiză. Mi-a spus să mă duc la altă masă pentru că masa aceea e doar pentru citit iar foile mele nu mai încap. Nu ştiu să mă cert în spaniolă. Am hotărât să îi fac pe plac. Oricum, vine nenea cu pungile imediat. E plecat să ia micul dejun. Mă întreb… pentru el o sa  fie loc la masă?