Ţigara, Cheia franceză şi Toiagul.

Mixtura de cultură a Andreei mă invită la o leapşă destul de negativistă: trei lucruri care nu mi-ar plăcea să fiu.

1. Ţigara poate mă ucide.

Niciodată nu aş vrea să fiu drog chipeş în mâna persoanei iubite. Totuşi, domnişoara asta mi-a fost mereu aproape până de curând când a decis să mă părăseacă cu eforturi suplimentare şi cu cârcoteli de fată mare. Nu, trecuse deja perioada acomodărilor extraordinar de nervoase şi a şoaptelor fierbinţi. Totuşi, niciodată nu aş vrea să fiu ţigară pentru că drogurile au efect numai dacă sunt dulci, aşa, ca ciocolata. Ţigara e amară şi neagră, suavă şi urât mirositoare. Rivala mea pe viaţă… am învins!

2. Cheie franceză îmi bagă viteză

Buteliile mamei erau mereu schimbate de un vecin care avea o cheie franceză. Cheia asta era cea mai chinuită şi unsă cu săpun dintre toate uneltele omului. Nu mi-ar plăcea să fiu în locul ei pentru că aş avea prea multe întrebuinţări, aş fi folosită la lucruri de făcut şi desfăcut, m-ar murdări săpunul dar şi uleiul de motor, iar în final… aş fi înlocuită cu o cheie tubulară, mai modernă şi mai interesantă pentru cei care au mijloace mai avansate de căldură cum ar fi vaporii din gura celor care au grija altora sau sudoarea de pe fruntea băgătorilor în seamă.

3. Toiagul pentru a aduce briceagul

Locul trei în preferinţele mele este ocupat de toiagul de mânat oile pentru a ajunge la briceagul care le taie. Uşor, ca primăvara. Nu mi-ar plăcea toiagul pentru că ar trebui să îmbin tăcerea meilor cu turbarea oilor spre spiritul turmei. Ca apoi, briceagul să reteze şi ultimele speranţe că  mielul poate deveni măcar oaie că,  devenirea până la statutul de lup i-a fost compromisă demult. Totuşi, recunosc că nici briceag nu mi-ar plăcea să fiu. Nu pentru că nu aş tăia suficient, ci pentru că m-aş putea pierde prin buzunarul unui copil care nu cunoaşte nici spiritul turmei, nici pericolul lupului.

Şi pentru că ţin la ei destul de mult pentru a-i încărca cu un post… trimit leapşa mai departe la ValiPaul şi Haza.

2 în 1. Haita cu liniuţe şi prietenia cu necunoscuţii

2.1.1. Haita

În momentul de faţă sunt în postura următoare datorită alegerilor minunate făcute de când am vrut să dau turma de oi pe haita de câini:

Să zicem că am trecut peste studiul liniuţelor şi am învăţat să scriu într-o anumită haită. Dacă vreau însă să merg mai departe cu legatul cuvintelor, sunt nevoită să mă întoc în timp pentru a demostra haitei că pot face totuşi liniuţele. Accesul în cadrul haitei respective îmi este condiţionat de liniuţele stupide. De aceea, va trebui să merg la cursul de făcut liniuţe pentru ca mai apoi, să continui cu exersarea cuvintelor.

În plus, mi-am dat seama că atunci când înveţi să scrii deja cuvintele şi literele, aplici de fapt legarea liniuţelor într-un anumit fel. Dar pentru că nu se poate altfel, sper ca să trec cu nota 5 evaluarea finală la proba linuţelor, proba care se plăteşte, de altfel, destul de scump în timp pierdut şi bani aruncaţi.

2.12. Prietenia

Telefonul sună a disperare. Răspund.

– Bună, am numărul tău de telefon prin agendă şi nu ştiu de unde şi cum.

– Păi, eu nu am numărul tău. Cine eşti?

-Sunt XZX- Da ai prieten?

– Scuză-mă, chiar nu am timp. Sunt la facultate. (seminarul de liniuţe)

Ajung la serviciu iar pe telefon am următorul mesaj:

Vrei să fii prietena mea? Te pup dulce

P. S. Dacă mă pupă iar cu liniuţe?!

Sfaturi pentru căţeii economi specializaţi în treburi de markat

Comunicatul oficial impune ca niciodată, orice ar fi, să nu aveţi niciunul pete mai colorate ca ceilalţi, blana mai lucioasă sau codiţa mai ridicată. Dacă totuşi, uneori, e nevoie de puţină cercetare a teritoriului, cercetarea se face în linişte şi numai la indicaţiile stăpânului.

Regulamentul de ordine interioară prevede să lătraţi chiar dacă stăpânul nu vă aude, dar lătratul vostru să fie conform standardelor impuse prin n carţi şi z articole. Atenţie însă la respectarea formei şi a conţinutului. Cu cât apare un ham ham în plus sunteţi depunctaţi. Iar toate greşelile astea se adună la lătratul final.

Prevederile nescrise spun că niciodată nu trebuie să lătraţi în alte limbi mai special. Aici există modele în carte şi dacă le urmaţi cu desăvârşire, aveţi toate şansele să fiţi angajaţi pe postul de haimana şef la sfârşitul stagiului de pregătire. Asta doar dacă aveţi suficiente perioade de lătrat succesiv, îmbinate cu hăhăieli standard şi hau hau-uri nepersonale.

Regula de aur a junglei cu aspect academic în care trăiţi este să arătaţi mereu celui mai mare că aţi însuşit informaţiile exact aşa cum v-au fost prezentate. Nu cumva exemplele pe care le daţi să fie din experienţa personală, din ce aţi mai studiat în particular sau aflat din alte haite pe unde v-aţi mai perindat. Totul se face ca la carte şi din carte. Până la urmă, tre să mănânce şi alţii din maculatură, chiar dacă pădurea moare încet fără copaci.

La final, nu uitaţi: creativitatea şi originalitatea sunt interzise! Să nu vă preocupe limba română pentru că nu e esenţial să o vorbiţi. Dacă lătraţi mai simplu, aveţi punctaj mai mare că e criză şi economia de idei e apreciată. Şi pe lângă toate, nu uitaţi să uitaţi a comunica.

Cu lătraturi succesive şi dezamăgiri de păr creţ,

Un căţeluş muncitor