Adjective de bine (Destăinuiri de Crăciun)

Cald şi bine. Aşa cum numai acasă poate să fie după 4 ani în care ai hoinărit şi nu ai mai auzit colinde din sat.

Rece şi bine. Aşa cum e aerul de ţară în cântec de colind.

Minunat şi bine. Aşa e glasul persoanelor iubite atunci când te invită la masă, te sună să îţi ureze de bine sau să îţi amintească cât ţi-e şi ţie dor.

Frumos şi bine. Aşa e momentul în care îţi aminteşti ce minunat e Dumnezeu pentru că ţi-a oferit atât de multe în ultimul timp.

Antrenant şi bine. Aşa cum numai colindele de la Hara (chiar şi în ungureşte) pot fi.

Sincer şi bine. Aşa ca glasul lui, vocea mamei sau râsul fetelor.

Aproape şi bine. Aşa cum poate fi numai casa pe care ai răgăsit-0 cu dor, bucatăria în care nu ai intrat încă, dulapurile pe care încă nu le-ai deschis.

Dulce şi bine. Aşa cum numai urarea nepoţelelor poate fi. Crăciun Fericit, Naomi! Feliz Navidad, Mona!

Moale şi bine. Aşa cum e în braţe sau cum e domnul Oak uitat singur în Iaşi… Iar e Everdene plecată în grabă.

Vesel şi bine. Aşa ca glasul Andreei, al Anei, al Alinei, al Elizei.

Alfabetic şi bine. La fel ca alăturarea de mai sus.

Bine şi bine. Cum numai acasă de Crăciun, poate fi.

Să ne fie clipele frumoase alături de cei dragi!

Pentru că e.

… pentru că ştie să râdă frumos şi inteligent de fiecare dată când o dau în bară.

… pentru că atunci când arde două pungi de orez cu legume îmi spune sincer: „Ştiu ce am greşit. Data viitoare o să îmi iasă perfect.”

… pentru că are răbdare să aştepte până Facultatea de Psihologie va avea rampă.

… pentru că speră că i se va recunoaşte titlul de „psiholog pentru cei cu nevoi speciale”. Practica a făcut-o deja cu  sora mai mare.

… pentru că iubeşte rozul şi viaţa.

… pentru că merge înainte când liftul e stricat.

… pentru că e a mea şi pentru că e ea.

… pentru că împlineşte 19 ani

La mulţi ani, Olivia!

 

 


Măslinuţa mea e om mare!

Ea e aşa cum eram eu când aveam vârsta ei şi eu sunt ea când o fi ca mine. Lumea ne confundă atunci când vorbim la telefon. Ne înţelegem prin gesturi, puncte de suspensie şi zâmbete. Ea zâmbeşte mult, aşa cât o primăvară largă, largă, largă… Şi îmi spune mereu că face bine. Fără niciun motiv de întristare.

Ştie că am venit în Spania în căutare de statui şi e fericită că am găsit nu doar statui, ci şi oameni care îi seamănă ei: mai negri, mai buni, mai îndrăgostiţi. Ştie că viaţa e făcută pentru a lupta şi a învăţat că genunchii stau mereu alături pentru ea.

Cred în vindecări miraculoase când sunt cu ea, Odată, îmi era foarte rău, dar am mers să o vizitez. Mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a adus o cană de ceai fierbinte şi o ciocolată. Mi-a zâmbit calm, cald, iubitor şi sincer. Mi-a luat durerea cu încredere şi rugăciune. Mi-a făcut dorul mai tainic şi pasul mai uşor.

Pentru că ea ştie să plângă în mii de feluri şi să râdă în milioane de feluri. Îţi poate alunga nefericirea cu un zâmbet. Just like that! Scrie mesaje potrivite pentru inima celui care are nevoie de ele şi le trimite în momente grele.  Ştie să păşească şi ştie să meargă. Pentru că ea ştie să fie fericită pentru lumea toată şi pentru că ea ştie să plângă cu oamenii. Pentru că spune atât de frumos: “Nu mai pot!!!!!!!!” şi atât de cald “Nu mai suport”, dar ştie că poate şi suportă până la urmă.

Şi mi-e dragă…mi-i dragă tare, mai mult decât dorul de casă, mai mult decât zambilele şi mai mult decât iarna. Măslinuţa mea cu nume de OLIVIA e acasă şi mă aşteaptă. Evit să o sun pentru că mă face să plâng de fericire că îi aud glasul. Poate o să mă ierte că am plecat şi că nu am putut-o lua cu mine. Dar, când o să mă întorc, o voi urca pe covorul roşu de la Unitatea Militară din Copou. E locul în care ar vrea cel mai mult să ajungă. Poate o fi psiholog pentru soldaţi când o mai creşte!

Olivia e minunea zilelor mele şi stresul de zi cu zi. E farmecul poeziilor şi vocea cântecului. E sora mea, prietena mea şi inima mea. Creşte frumos în fiecare zi. La mulţi ani!