Olanda florilor, pentru floarea mea

Florile reprezintă Olanda într-un mod deosebit şi unic. Iar această ţară e cunoscută drept Ţara Lalelelor. Câmpuri întregi de flori aduce primăvara în această ţară dragă mie. De aceea, azi voi vorbi despre primăvara Olandeză şi despre primăvara românească.

Primăvara florilor olandeze începe în Keukenhof. Locul este numit şi “cel mai mare show al florilor din întreaga lume”. Spectacolul se întinde pe 32 de hectare între Amstedam şi Haga. Pe scena principală se află milioanele de bulbi de flori acompaniate de o moară, pomi fructiferi, cascade şi canale.

Lalele sunt vedetele primăverii în Keukenhof. Cei care se ocupă de lalele se întrec într-un concurs de frumuseţe florală încercând să atragă cât mai multe priviri asupra părţii lor de parc. Pe lângă expoţizia florilor, crescătorii încearcă să producă hibrizi şi să găsească soluţii pentru dăunătorii de plante. Totuşi… trebuie menţionat că lalelele nu sunt originale olandeze. Au fost aduse din Turcia 1554 ca elemente de colecţie. Au fost atât de apreciate încât se plăteau bani grei pentru un exemplar la început. Acum, reprezintă un simbol al Olandei prin grija şi pasiunea colecţionarilor şi crescătorilor de bulbi.

Las imaginile să vorbească pentru exemplificare şi vă mărturisesc ceva, da să nu mai spuneţi la nimeni: Anca… vine în România pentru primăvara noastră, românească!

 

Florile de acasă şi pisica de pe fântână. Plus bicicleta.

Am ajuns în sfârşit acasă. Nu am mai fost de la Crăciun. Atunci era frig şi zăpadă. Acum e cald şi plin de flori înflorite.

Leagănul de acasă, verde şi cu vopseaua scorojită, îşi aşteaptă nepoţii la vară.
Narcisele au ajuns în curtea mea cu muuult timp în urmă când eram prin clasa a V-a. O vecină dorea atunci să le rărească şi ne-a dat şi nouă câteva fire.
Grădina de zarzavat e presărată cu flori de primăvară. Mama abia aşteaptă să pună răsadurile peste ceva timp.
Peretele din spate încă îmi mai păstrează versurile...
Tănel doarme pe fântână, lângă florine neînflorite.
Zambilele şi-au făcut loc printre narcise.
Viorele caption....
Garofiţele aşteaptă vara pentru a fi puse mai lângă uşi.
Viorele full size.
Ultima bicicletă.
Când eram mici, fiecare avea grădina ei. Narcisele acestea sunt din grădina Rebecăi, undeva în capătul livezii de meri.

Şi mă duc să mai văd ce găsesc pe acasă. Revin.

Floarea vârstei şi vârsta florii

Mentalităţi

Trei bătrâni stau şi discută despre problemele cauzate de lipsa căldurii iarna (discuţia a fost începută datorită verii).

Unul dintre bărbaţi se plânge că nu sunt de acord copiii să îşi cumpere centrală: „Spun că suntem bătrâni, s-ar putea întămpla accidente, se poate strica…”

Soţia celui de-al doilea îl linişteşte: „Ei, noi avem de 8 ani centrală şi nu s-a întâmplat nimic….”

Bărbatul spune sigur pe el şi nervos: „Ei, ştiu şi eu asta, dar copiii aştia îs cu mentalităţi invechite pe când noi…”

Obiceiuri

„Uite ce ochi mari are domnişoara din faţă”, mă atenţionează vecina mea de scaun.

Fetiţa de 3 ani îşi pune ochelarii pe ochi şi îşi ridică uşor rochiţa.

„Dă aia jos să îţi mai văd ochişorii”, insistă bătrâna.

Fetiţa (pe care am aflat că o cheamă Călina şi merge la „Gradi” dar acuma e în vacanţă) îşi ia ochelarii de pe ochi şi se uită la telefonul din mâna mea:

„Am şi eu telefon. Al meu e roşu. N-are baterie acuma, da o să îmi cumpere tata în curând.”

“Şi îţi place să vorbeşti la telefon?”, o întreb eu.

„Da, insă acum foarte puţin că îs mică deocamdată. Însă o să cresc mare şi o să vorbesc mai mult decât tata!”

Fandoseli

În momentul în care se elibereză locul din dreapta de pe rândul următor, fetiţa sare din braţele tânărului şi îi spune clar:

“Marius, poţi merge pe scaunul acela!”

Marius nu poate să nu se supună ordinelor şi se mută. Fetiţa, se asează confortabil pe scaun şi continuă discuţia cu cea care pare să îi fie soră:

„ E semafor?”, întreabă Ancuţa.

„Nu, nu e semafor”, răspunde fata.

“Şi atunci, de ce a oprit autobuzul?”, întreabă Ancuţa nedumerită.

“Pentru că e aglomerat”, vine răspunsul.

“Bine.”

După ceva timp, autobuzul se opreşte din nou. Ancuţa ştie sigur că e semafor de data aceasta:

“Da, aici e semafor. Da, uite şi Iulius Mall. Sunt multe semafoare pe aici.”

Văzând că nimeni nu-i răspunde, fetiţa încearcă din nou să atragă atenţia:

„Noi nu ne dăm cu ruj azi.”

„De ce nu ne dăm?”, întreabă domnişoara mai mare.

Ancuţa are un răspuns la toate: “Păi… poate vrem să ne pupăm!”