Soluţii pentru nebunii de stări ciudate

Când eram în generală aveam un covor în sala de curs. Era un covor care mereu avea un colţ ridicat în sus şi care ne făcea mereu în ciudă. Am încercat să punem greutăţi peste el până a doua zi, am încercat să lăsăm catedra până a doua zi să îl preseze. Nu a dat niciun rezultat pentru că nesimţitul covor rămânea tot cu un colţ ridicat.

Clasa noastră era lângă cancelaria profesorilor. Şi de fiecare dată când domnul director era într-o stare mai proastă, deschidea uşa clasei noastre în pauză şi striga:

” – Măriuţanu, covorul!”

Nu aveam niciodată o explicaţie plauzibilă şi scenele de acest gen au avut loc toată generala până când Măriuţanu a putut să îi replice directorului:
“Domnule, nu mai sunt şefa clasei. Întrebaţi-o pe Dănilă!”

De multe ori, şi eu, îmi vărs nervii pe cei din jurul meu sau fac diverse nebunii pentru a ieşi din stările mai puţin frumoase în care mă aflu uneori. Şi pentr că azi e una din zilele acelea, conştientizez puţin ce îmi vine prin minte că am făcut de-a-lungul timpului:

– Mânânc extraordinar de multă ciocolată, asta în condiţiile în care afară e un frig nebun şi nu-i prea uşor de procurat alimentul dulce.

– Citesc o carte pentru foarte puţin timp pentru că mă plictisesc rapid de tot şi încep să umblu prin casă.

– Dacă e nevoie de curaţenie, îmi reintru în ritm şi în 2 ore de şters, curaţat, frecat îmi trece orice urmă de indispoziţie. Dar.. dacă e curat şi am ce face prin casă.. găsesc altele.

– Fac mâncare. Ceva ce nu am mai făcut de mult timp sau încerc ceva noi. Sau îmi fac cartofi prăjiţi cu brânză sau mănânc Junk Food. Numai ca să mă pedepsesc 🙂 După aceea mă doare burta şi pentru că am făcut atât de multe combinaţii nu ştiu de la ce şi iar mi-i rău:)

– Mă uit la poze din Lleida şi mi-i mult mai rău pentru că nu am uitat-o însă. Dar apoi mă uit la bilete de avion, la date şi îmi zic mereu: “Mai e puţin şi eu am răbdare de obicei”.

– Dacă Florin încă nu a venit cu florile, mă duc eu să îmi cumpăr câteva. Riscul e să mă întorc şi cu nişte pungi pline de ceva ce oricum nu am nevoie.

– Ascult Hara sau Pachelbel . Ambele genuri merg extraordinar de bine. De fapt, cred că reprezintă suprema plăcere şi eugeniile şi pufuleţii pot vindeca orice:) Mai puţin covorul din generală…

 

 

De dorul celor 200 de vise şi-al unei mări de dor

Din prea mult dor al celor 200 de vise:

6 zile au trecut
Nu mai stau nici un minut
Eu am, am plecat
Sare ceasul pe podea
Şi pisica-n debara
Dar am, am plecat
Vântul cântă, plouă din senin
Luna rade, tu mirosi a vin

Ref: Liber, liber
Şi dansează prafu-n urma mea
Liber, liber
Fug de tine, dar nu pot scapa.

II. Nu mai vrea oraş deloc
L-am lasat cu praf cu tot
Şi am, am plecat
Am o poza cu noi doi
Şi in mana doi lei noi
Şi am, am plecat
Stele-n ochi şi vise în hamac
Buze dulci şi fluturi în stomac

III. Tu ma cerţi, iar eu spun “te iubesc!”
Râzi de mine şi mă-ndragostesc!

Adjective de bine (Destăinuiri de Crăciun)

Cald şi bine. Aşa cum numai acasă poate să fie după 4 ani în care ai hoinărit şi nu ai mai auzit colinde din sat.

Rece şi bine. Aşa cum e aerul de ţară în cântec de colind.

Minunat şi bine. Aşa e glasul persoanelor iubite atunci când te invită la masă, te sună să îţi ureze de bine sau să îţi amintească cât ţi-e şi ţie dor.

Frumos şi bine. Aşa e momentul în care îţi aminteşti ce minunat e Dumnezeu pentru că ţi-a oferit atât de multe în ultimul timp.

Antrenant şi bine. Aşa cum numai colindele de la Hara (chiar şi în ungureşte) pot fi.

Sincer şi bine. Aşa ca glasul lui, vocea mamei sau râsul fetelor.

Aproape şi bine. Aşa cum poate fi numai casa pe care ai răgăsit-0 cu dor, bucatăria în care nu ai intrat încă, dulapurile pe care încă nu le-ai deschis.

Dulce şi bine. Aşa cum numai urarea nepoţelelor poate fi. Crăciun Fericit, Naomi! Feliz Navidad, Mona!

Moale şi bine. Aşa cum e în braţe sau cum e domnul Oak uitat singur în Iaşi… Iar e Everdene plecată în grabă.

Vesel şi bine. Aşa ca glasul Andreei, al Anei, al Alinei, al Elizei.

Alfabetic şi bine. La fel ca alăturarea de mai sus.

Bine şi bine. Cum numai acasă de Crăciun, poate fi.

Să ne fie clipele frumoase alături de cei dragi!