Decurajarea handicapaţilor, grija statului român| Domnule Preşedinte,

De obicei vorbesc despre sora mea ca despre unul dintre cele mai frumoase persoane pe care le cunosc. Am scris şi am tot scris despre ea. A sosit momentul să scrie şi ea ceva de data asta. Chiar dacă are talent la scris,  am citit cu lacrimi în ochi scrisoarea pe care speră că o va primi preşedintele României, Traian Băsescu. Prefer să nu dau detalii despre sentimentele ei, lupta mamei, chinul telefoanelor la care nu îţi răspunde nimeni şi aşa mai departe. Din ciclul… numai în Botoşani, România, Olivia scrie:

Domnule Preşedinte,

Mă numesc Măriuţanu Olivia şi sunt din Botoşani. Vă scriu deoarece de câteva zile nu-mi mai pot găsi liniştea. De 3 ani şi jumătate sunt elevă la Grupul şcolar “Ioan Holban” din judeţul Iaşi. Aici este şi un Centru de Plasament în care sunt cazată. Învaţ acolo, deoarece am gradul unu de handicap locomotor având distrofie musculară progresivă, forma centurilor. Nu mă pot descurca singură, iar aici sunt persoane specializate care-mi pot oferi ajutorul de care am nevoie şi mai ales pot face kinetoterapie.
Problema mea este că acum câteva zile am primit un plic prin care eram informată că nu mai pot sta în acest Centru de Plasament deoarece DGASPC Botoşani nu mai poate plăti banii necesari pentru a sta acolo şi să mă reorientez la o altă şcoală. Ajutorul de însoţitor nu-l primeşte nimeni cât timp învăţ.

Mama ne creşte singură de 13ani de când tata a murit. Mai am o soră la facultate şi încă una la liceu. Singurul venit e pensia noastră de urmaşi. Ne e greu, iar acum o sa ne fie şi mai greu.

Nici nu vreau să mă gandesc la ce mă aşteaptă. Eu singură nu ma pot deplasa prea mult. Fac efort ca să merg in fiecare zi din cămin pâna la şcoala. Singura mea şansă să termin liceul e sa rămân la această şcoala. Sunt în clasa a 12a şi în loc să ma concentrez asupra invăţatului, mă gândesc la faptul că voi fi data afară din cămin. Sunt prima din toată şcoala. Anul trecut am terminat cu media generala 9.96. Oare un copil ca mine, chiar nu are dreptul la educaţie? Unde mă pot reorienta când eu deja am început pregătirile pentru BAC, m-am înscris iar acest examen ar trebui să se desfăşoare în februarie…. La acest fapt chiar nu se gândeşte nimeni???

Vă rog din suflet faceţi ceva. Noi, copiii cu handicap avem destule suferinţe incât chiar nu trebuie să ajungem să fim astfel scoşi din societate. Vă mulţumesc şi aştept răspunsul dumneavoastra!

Olivia Măriuţanu

Produsul strategiei şi prima zi la FEAA (pană de creativitate)

Întâlnirea cu colegii de master a fost seacă, neliniştită şi rea. Dulce de rea, necomunicativă, stresantă şi emoţionantă.

Nu am găsit răspunsuri la salut, priviri calde sau interesante. Doar întrebări de genul: “Avem manual?”, “Putem fi în aceaşi grupă? Am făcut cerere de transfer.”

Totuşi cred că alegerea mea e cea potrivită. Am auzit atât de multe lucruri frumoase despre profesorii de la aceast master încât abia aştept să îi cunosc (chair dacă serviciul nu îmi va permite decât o fugă neliniştită între un curs şi un ticket).

Dacă până acum îl citeam, acum l-am cunoscut. Un om deosebit de interesant deocamdată, super (părerea colegului de birou) şi îndrăzneţ de curajos (Citez: “O să fiţi repartizaţi în grupe mici în funcţie de mediile cu care aţi intrat. Veţi fi de la mai multe facultăţi în grupă.”) Mi-e dor de Haza la faza asta:)

Temele de seminar se anunţă interesante.

Colegii par dificil de descoperit, dar e şi asta o provocare.

Sălile sunt mai bune ca la Litere iar zarva de pe holuri e mai mare.

Am luat încă o gură din viaţa de student. Am aşteptat cu emoţie revederea. Şi mâine nu poate fi decât o nouă zi. La Marketing şi Comunicare în Afaceri.

P.S. Am categorie nouă pe blog.

Cu leapsa prin criza din suflet

Loredana, mi-a pus în faţa un chestionar ciudăţel dar drăguţ:

Calitatea pe care doresc sa o intilnesc la un barbat/femeie – Nu-mi doresc să caut eu o anumită calitate, e destul de special ca să mă gândesc eu la calităţile mele.

Ce pretuiesc mai mult la prietenii mei – sinceritatea inteligentă.

Principala mea trasatura – admit că am defecte.

Principalul meu defect – cred prea mult…

Indeletnicirea mea preferata – măturatul. E destul de relaxant.

Fericirea pe care mi-o visez – să am linişte să îmi ascult fericirea.
Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire – superstitie? Să uit ce sunt încercând să fac pe placul cuiva.
Locul unde as vrea sa traiesc – Mmm… o casuţă plină de cărţi şi flori şi n…

Culoarea mea preferata – mov momentan.

Floarea care-mi place – zambila.

Pasarea mea preferata – ciocarlia.

Prozatorii mei preferati – Marin Preda, Thomas Hardy.

Poetii mei preferati – Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Gabriel Rusu.

Eroii mei preferati din literatură –  Gabriel Qak(Far from the Madding Crowd).

Eroinele mele preferate din literatură – Everdene (Far from the Madding Crowd).

Compozitorii mei preferati – Mihai şi Mozart

Pictorii mei preferati – Alex al meu şi Naomi (tot a mea).

Eroii mei preferati din viaţa reală – Măslinuţa mea.

Ce urasc cel mai mult – ipocrizia, minciuna, prostia… Dar iubesc oamenii.

Calitatea pe care as vrea s-o am din nastere – puţin mai nesimţită.

Cum as vrea sa mor – trăind.

Greselile ce-mi inspira cea mai mare indulgenta – cele iertate…

Deviza mea – Good will and more good will and more good will…