Mama

Îmi zicea Olivia azi că mama i-a zis că nu vrea să trăiască 100 de ani ca să îi dau bani să meargă la doctor. Da, mama are o mică problemă medicală momentan și este nevoită să umble pe la doctori și analize și raze. Mama mea nu e obișnuită cu doctorii, boala sau statul degeaba. Și la fel ne-a învățat și pe noi.

Și în momentele astea, încerc să îi tot repet că nu niciun deranj niște amărâți de bani trimiși la nevoie pentru că orice copil crescut de o mamă adevărată ar fi făcut la fel. Ce mă deranjeză și mă doare este că în 2013 un om care o muncit o viață întreagă, nu și-ar permite niște consultații la doctor. Și atunci iar îmi amintesc de ce vreau să plec și să îmi doresc o viață mai bună. Dar, până atunci, să vă povestesc câte ceva frumos despre mama și ce rol are ea în Mihaela de azi.

Mama mea niciodată nu s-a dat bătută și nicioadată nu s-a plâns fără să știe că are o ieșire din orice situație.  Mama știe când să fie corectă și știe să  negocieze. Știa când să alunge țiganii de la poartă și când să îi cheme să le vadă marfa.

Mama mea e o curajoasă. Prima dată s-a căsătorit cu un bărbat care deja avea 2 fete din 2 căsătorii anterioare iar a doua oară s-a căsătorit cu un om care a facut ani buni de pușcărie. Ambii bărbați s-au dovedit niște alegeri excelente: primul a ajutat-o să aibă 4 fete grozave iar al doilea a învațat-o să trăiască din nou cu o iubire pe care eu, n-am văzut-o la nimeni altcineva.

Mama mea e harnică. Mama nu suporta să ne vadă stând degeaba: puteam dormi dacă ne era somn, puteam citi dacă aveam o carte, puteam învăța dacă aveam de învățat. În restul timpului, ne punea la treabă ca nu cumva să nu știm a face toate lucrurile necesare prin casă.

Mama mea e chibzuitoare. A rămas cu datorii mari după moartea tatălui meu dar noi nu am știut niciodată ce înseamnă foamea sau lipsa. Ne-a învățat că suficient e muult mai mult decât nimic și că turtele și plăcintele valorează mai mult decât ciocolata  sau înghețata. Și o dată pe săptămână, împărțeam 3 înghețate la cornet la 5 persoane.

Mama era sigură pe noi. Mama ne oferea mereu alegeri și ne lăsa să greșim. Dar mama știa când să ne interzică ceva și când să sugereze ceva. Și mereu deciziile ei au fost cele mai bune.

Mama e frumoasă cum numai o mamă poate fi. Și ne e atât de dragă pe cât îi suntem noi ei. Și o doare pentru noi  mai mult decât ne doare pe noi pentru ea (și pe noi ne doare mult fiecare durere a ei).  Și ne zice mereu ce drăguțe suntem. Și mi-a interzis să port fuste lungi când eram mică tocmai pentru ca acum, când sunt mare să port fuste scurte. Și ne-a zis mereu că naturalul e cel mai frumos și  ne-a spălat părul cu șampon de urzică și ni l-a împletit în codițe în fiecare zi pentru a se încreți și împăduchi chiar mai târziu că, deh, era prea frumos.

Mama mea e simplă și nu se plânge decât foarte rar.  De acceea e și enervant de greu uneori să știi de ce are nevoie.

Mama urmărește noutățile pe Facebook și mă sună rar pentru că Tre să fie mare nebunie la tine la serviciu!

Mama mea iubește ciocolata, chipsurile mâncate pe autobuz și papucii comozi. Iubește florile și își așteaptă nepoții atât cei de la tata cât și cei încă nenăscuți, de la noi cele ale ei.

Și mama plânge când e fericită așa cum va plânge și când va citi acest post.  Așa, ca mine.

De dorul celor 200 de vise şi-al unei mări de dor

Din prea mult dor al celor 200 de vise:

6 zile au trecut
Nu mai stau nici un minut
Eu am, am plecat
Sare ceasul pe podea
Şi pisica-n debara
Dar am, am plecat
Vântul cântă, plouă din senin
Luna rade, tu mirosi a vin

Ref: Liber, liber
Şi dansează prafu-n urma mea
Liber, liber
Fug de tine, dar nu pot scapa.

II. Nu mai vrea oraş deloc
L-am lasat cu praf cu tot
Şi am, am plecat
Am o poza cu noi doi
Şi in mana doi lei noi
Şi am, am plecat
Stele-n ochi şi vise în hamac
Buze dulci şi fluturi în stomac

III. Tu ma cerţi, iar eu spun “te iubesc!”
Râzi de mine şi mă-ndragostesc!

Pentru dragostea din Tico, cu drag, vecina

Dragoste cu linişte într-un Tico din parcarea pieţei Cug. Aşa se observă de la balconul meu, din ce în ce mai des. Sfioşi, cei doi, se îmbrăţişează dulce dulce şi sfios, uitându-se timizi în jur. Fata, îşi pune capul pe umărul băiatului iar mâna lui îi mângâie faţa.

De Valentine’s day, Tico-ul a fost parfumat frumos de mirosul trandafirului pe care el i l-a adus în dar. Au stat unul sprijinit de celălalt şi au rezistat agitaţiei produsă de aprovizionarea magazinului alimentar din zonă sau descărcării unui camion de mandarine. În zare, sacii de cartofi aduşi de comercianţi completau priveliştea plină de iubirea lor.

Şi, pentru că Alina m-a rugat să scriu despre iubirea lor platonică şi Tico-izată, le dedic următoarea melodie care mă obsedează în ultimul timp. Pentru că vreau şi în zona pieţei CUG să fie Picături de apă dulce şi raze de soare (Gotas de agua dulce y rayo del sol).