4. And counting. La mulţi ani mie!

Aşa scria Monica pe felicitarea primită aseară. După patru ani de când ne cunoaştem (majoritatea celor întâlniţi în Iaşi), pot scrie astăzi, de ziua mea, despre ziua lor, celor care mă iubesc şi care mă fac fericită, mai mult ca oricând.

Mulţumesc mama pentru că ai încredere în mine şi pentru că deşi uneori eşti sceptică în legătură cu alegerile mele, mă laşi să greşesc.

Mulţumesc Sarmiza, Olivia, Rebeca, Penina şi Vali pentru că m-aţi învăţat cum e să râzi, cum e să fii mic, cum e să fii mare, cum e să ai bani, cum e să n-ai bani, cum să speri şi cum să iei un Espedifin să îţi treacă toate.

Mulţumesc Florin pentru fiecare secundă în care mă iubeşti frumos.

Mulţumesc Monica pentru calendarul cu scuze pentru 2010. M-ai făcut să îmi dau seama că zilele mele au devenit prae haotice uneori.

Mulţumesc Anca pentru că mi-ai oferit cele mai frumoase momente de vacanţă şi pentru că m-ai iertat că nu ţi-am spus La mulţi ani de ziua ta. La fel cum m-a iertat şi Monica…

Mulţumesc Alina pentru diva care zace în tine şi nu a fost descoperită încă. Ştiu că vom deveni celebre cândva pentru că locuim cu tine.

Mulţumesc Andreea că l-ai cunoscut pe Marius. Viaţa noastră e mai interesantă de atunci când sunt doi care spală vasele.

Mulţumesc Ana pentru că mă înveţi să am răbadare şi să Support mai bine totul. Şi pentru zâmbet.

Mulţumesc Eliza pentru că întodeauna Costel e fericit după ce vorbeşte cu tine.

Mulţumesc Andreea pentru că noi gândim la fel în majoritatea timpului. Noroc de Laurenţiu care mai negociază din când în când gândurile tale.

Trandafiri de la familia mea adoptivă, zambile de la Florin, flori albe de la mama.

Mulţumesc lui Dumnezeu că vă am în jurul meu şi sper să fiţi fericiţi măcar atât când sunt eu fericită cu voi. Vă iubesc.


Susţin îmbătrânirea lui “Piţi de Bacău”!

Pentru că ştie mereu să zâmbească şi să spună din nou: “Luaţi un bileţel!”

Pentru că a fost prima care m-a susţinut în efortul de mutare în ceea ce numim acuma cu drag, casa noastră din Iaşi.

Pentru că a sunat-o pe “Piţi de Poloboc” până s-a mutat cu noi ca să întregim formaţia.

Pentru că e mai responsabilă şi pentru că speră că aşa va fi şi pentru următoarele 3 luni.

Pentru că nu lasă niciun vas în bucătărie şi chiar le spală şi pe ale noastre.

Pentru că e greu să păstrezi atât de curat pe cât ar vrea ea.

Pentru că nu ştie că am făcut curat în apartament doar înainte să vină ea.

Pentru că şi-a tras iubit deştept, cu aere şi coleg cu mine (Să se observe că ultima caracteristică le-a făcut posibile pe celelalte).

Pentru că numai ea putea să se îndrăgostească la un focus grup despre parizer.

Pentru că am atâtea motive să fac curat în fiecare zi în suflet şi să scot tot ce e mai bun pentru ea,

La mulţi ani

Andreea!!!!


Măslinuţa mea e om mare!

Ea e aşa cum eram eu când aveam vârsta ei şi eu sunt ea când o fi ca mine. Lumea ne confundă atunci când vorbim la telefon. Ne înţelegem prin gesturi, puncte de suspensie şi zâmbete. Ea zâmbeşte mult, aşa cât o primăvară largă, largă, largă… Şi îmi spune mereu că face bine. Fără niciun motiv de întristare.

Ştie că am venit în Spania în căutare de statui şi e fericită că am găsit nu doar statui, ci şi oameni care îi seamănă ei: mai negri, mai buni, mai îndrăgostiţi. Ştie că viaţa e făcută pentru a lupta şi a învăţat că genunchii stau mereu alături pentru ea.

Cred în vindecări miraculoase când sunt cu ea, Odată, îmi era foarte rău, dar am mers să o vizitez. Mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a adus o cană de ceai fierbinte şi o ciocolată. Mi-a zâmbit calm, cald, iubitor şi sincer. Mi-a luat durerea cu încredere şi rugăciune. Mi-a făcut dorul mai tainic şi pasul mai uşor.

Pentru că ea ştie să plângă în mii de feluri şi să râdă în milioane de feluri. Îţi poate alunga nefericirea cu un zâmbet. Just like that! Scrie mesaje potrivite pentru inima celui care are nevoie de ele şi le trimite în momente grele.  Ştie să păşească şi ştie să meargă. Pentru că ea ştie să fie fericită pentru lumea toată şi pentru că ea ştie să plângă cu oamenii. Pentru că spune atât de frumos: “Nu mai pot!!!!!!!!” şi atât de cald “Nu mai suport”, dar ştie că poate şi suportă până la urmă.

Şi mi-e dragă…mi-i dragă tare, mai mult decât dorul de casă, mai mult decât zambilele şi mai mult decât iarna. Măslinuţa mea cu nume de OLIVIA e acasă şi mă aşteaptă. Evit să o sun pentru că mă face să plâng de fericire că îi aud glasul. Poate o să mă ierte că am plecat şi că nu am putut-o lua cu mine. Dar, când o să mă întorc, o voi urca pe covorul roşu de la Unitatea Militară din Copou. E locul în care ar vrea cel mai mult să ajungă. Poate o fi psiholog pentru soldaţi când o mai creşte!

Olivia e minunea zilelor mele şi stresul de zi cu zi. E farmecul poeziilor şi vocea cântecului. E sora mea, prietena mea şi inima mea. Creşte frumos în fiecare zi. La mulţi ani!