La bibliotecă, numai somnul e veşnic!

“-Pss… Hei, trezeşte-te… Aici nu e loc pentru somn. Dacă ai de citit, citeşte, dacă nu… du-te acasă şi dormi.”

Aşa îi spunea aseară vecinul meu de masă. Citim ziarele împreună. El o face din plăcere şi le alege pe cele catalane, eu o fac din necesitate şi caut pe cele naţionale şi scrise în castellana.

Lângă noi, mai stau doi cititori. În dreapta mea e un nene al străzii cu o geantă mare din plastic plină cu cine ştie ce. Nu s-a spălat prea des în ultimul timp şi nu pare să aibă bani decât de tigări. Momentele lui de relaxare sunt momentele mele de respiraţie. Se întoarce şi se uită la mine ciudat. Muşc din măr şi îmi continui lectura. Bătrânul ia un pix şi se apucă de completat integrame.

În stânga celuilalt cititor se află un bătrân care din când în când, îşi mai aruncă ochii pe câte o ştire. În rest, sforăie cu zor. Vecinul meu îl trezeşte de fiecare dată, aproximativ din cinci în cinci minute. Într-un final, pleacă. După cîteva minute părăsesc şi eu sala.

Astăzi, la ora 10, biblioteca Universităţii din Lleida e aproape plină de studenţi studioşi. Pe uşa este lipit acelaşi afiş: “În bibliotecă accesul se face numai pe baza cardului de student.” Îmi caut un loc pentru pus calculatorul şi apoi mă duc la masă pentru a citi ziarele. Am companie, dar e mai liniştită. Cu aceleaşi bagaje, cu aceleaşi haine şi cu acelaşi miros, bătrânul meu doarme liniştit.

Studenţii vorbesc în şoaptă şi citesc minunatele cursuri catalane. Incă nu a adormit niciunul de la prea mult studiu. Cine ştie, poate vor carnet UDL pe viaţă…

Later edit: A venit un nene şi mi-a spus ca trebuie să plec de la masa de citit ziare. Avea patru scaune libere dar el a dorit să se aşeze exact pe scaunul meu. Motivul supărării lui? Ei bine, nu i-a convenit că citeam ziare şi notam în acelaşi timp pe o foaie de analiză. Mi-a spus să mă duc la altă masă pentru că masa aceea e doar pentru citit iar foile mele nu mai încap. Nu ştiu să mă cert în spaniolă. Am hotărât să îi fac pe plac. Oricum, vine nenea cu pungile imediat. E plecat să ia micul dejun. Mă întreb… pentru el o sa  fie loc la masă?

Am găsit blonda perfectă!

Am fost stresată vreo 3 ani de o persoană  destul de dragă mie. Problema? Nu sunt blondă şi nu am codiţe! Am încercat apoi să îmi fac codiţe. Bucuroasă, m-am dus la Florin şi i-am arătat. “Nu eşti blondă, şi nu mă refeream la tipul asta de codiţe. Eu vreau din alea scolăreşti”, a venit răspunsul lui sec şi… sincer.

Între timp, lucrurile au evoluat şi au mai scăzut din intensitatea stresului. “Blonda” a devenit un subiect comun pentru amândoi. În toate conversaţiile noastre, veşnica blondă avea partea ei. Cum vedeam o fată pe stradă, venea şi replica lui: “Uite… e bună. Dacă ar avea codiţe şi ar fi blondă….” Dar nu găseam niciuna perfecta. Când am plecat în Spania, Florin mi-a dat de grijă: “Să-mi aduci o blondă. Să aibă codiţe.”

AM GĂSIT BLONDA! Acesta este adevarul. Exemplific “specimenul”:

Studiez B.D. Ofer meditaţii la C#
Studiez B.D. Ofer meditaţii la C#

Blonda mea pare inteligentă, este frumoasă şi, probabil… catalană. Studiază mult şi îi place ce studiază. Vă întrebaţi cum a avut timp să îmi pozeze? Simplu: era cam statică în acele momente. De ce? Cam aşa stă de fapt treaba:

Petrecem oleacă?!Da… e pentru o petrecere la care se studiază mult medicină şi informatică. Ce spui Florin, facem un studiu pe Inteligenţa artificială a blondelor bolnăvioare?

Parfum animal a la Lleida

În ultima vreme, oraşul miroase din ce în ce mai ciudat. Culmea, am observat şi următoarul obiect, aşezat, din 500 în 500 de metri, pe malul Bahluiului din Lleida. Asta să fie cauza?

Şi căţei plâng câteodată...
Şi căţei plâng câteodată...

Încă nu ştiu la ce e folosit conţinutul acestor containere, însă sper ca în perioada următoare, să nu descopăr şi lângă blocul meu un obiect asemănător. Nu de alta, dar “baba absolută” de la 4 o crede că îs jucării pentru somnul ei de frumuseţe şi mă trezesc cu parfumuri ciudate aproape de dormitorul meu!