Să fii mamă: mic îndreptar de creștere

Mama mea spunea când eram însărcinată că nu contează ce o fi dar, să fie fată că ea nu știe să crească băieți. Și s-a născut minunea noastră care seamană cu Florin când era mic și în special cu mama soacră (noroc că e mai mult mamă decât soacră că altfel era nasol). Și uite așa, femeile din familie s-au înmulțit și la fel și mamele.

Dacă stau bine să mă gândesc, au fost niște săptămâni superbe până acuma, cu descoperiri și redescoperiri, cu răbdare, cu iubire și cu multă sensibilitate. Am ajuns la faza de trezit dimineața devreme pentru că Ilinca nu mai poate dormi (și începe procesul de trezire, sân și moțaială de pe la 5) și de petrecut minute bune uitându-ne la ea dimineața, așa cum ne zâmbește la fiecare pe rând. Acum e fascinată de părul meu și după ce termină de admirat părul își aduce aminte că Florin e invelit cu păturica (pătura, de fapt) ei preferată și trece la tras pătura de pe el. Știe care e mama și care e tata și care e Ilinca (și zâmbește diferit atunci când menționez titlurile magice).

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să iubești mai mult în fiecare zi. Nu cred că simți sacrificiu sau oboseală în primul rând – sau cel puțin eu nu simt asta. Da, sunt zile și nopți în care ești varză dar, de exemplu, azi i-am promis că, după drumurile multe făcute azi, ne vom juca mult acasă. Așa că, cu toată oboseala și durerea de cap, am făcut niște partide de joacă superbe, printre care dat cu aspiratorul și facut duș (eu). Nu e nicio glumă: eu chiar încerc să o includ in activitățile mele, să găsească o parte interesantă a lor adaptată vârstei ei și să ne distrăm împreună. Asta nu înseamnă ca joaca clasică nu există. Momentan sunt preferate cărțile senzoriale și statul pe burtică pe saltea.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să conștientizezi cum trece timpul și să nu-ți pese că folosești niște momente pentru altcineva. Și să încerci să observi copilul în timpul lui, să îți dorești, pe de o parte, să treacă timpul și să vezi ce urmează, pe de altă parte să stea în loc pentru a te mai putea bucura de niște momente unice.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să îți fie frică și să fii stresată uneori. Pentru că îți dai seama că ești responsabilă pentru încă o viață. Și, dacă îți faci treaba bine, ai șansa să crești un om.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să îți dorești să crești și tu, să înveți mai mult, să citești, să încerci să ai grijă de tine pentru a-i oferi copilului tău tot suportul de care are nevoie.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să crești o minune.

IMG_0019

 

Advertisements

Mama

Îmi zicea Olivia azi că mama i-a zis că nu vrea să trăiască 100 de ani ca să îi dau bani să meargă la doctor. Da, mama are o mică problemă medicală momentan și este nevoită să umble pe la doctori și analize și raze. Mama mea nu e obișnuită cu doctorii, boala sau statul degeaba. Și la fel ne-a învățat și pe noi.

Și în momentele astea, încerc să îi tot repet că nu niciun deranj niște amărâți de bani trimiși la nevoie pentru că orice copil crescut de o mamă adevărată ar fi făcut la fel. Ce mă deranjeză și mă doare este că în 2013 un om care o muncit o viață întreagă, nu și-ar permite niște consultații la doctor. Și atunci iar îmi amintesc de ce vreau să plec și să îmi doresc o viață mai bună. Dar, până atunci, să vă povestesc câte ceva frumos despre mama și ce rol are ea în Mihaela de azi.

Mama mea niciodată nu s-a dat bătută și nicioadată nu s-a plâns fără să știe că are o ieșire din orice situație.  Mama știe când să fie corectă și știe să  negocieze. Știa când să alunge țiganii de la poartă și când să îi cheme să le vadă marfa.

Mama mea e o curajoasă. Prima dată s-a căsătorit cu un bărbat care deja avea 2 fete din 2 căsătorii anterioare iar a doua oară s-a căsătorit cu un om care a facut ani buni de pușcărie. Ambii bărbați s-au dovedit niște alegeri excelente: primul a ajutat-o să aibă 4 fete grozave iar al doilea a învațat-o să trăiască din nou cu o iubire pe care eu, n-am văzut-o la nimeni altcineva.

Mama mea e harnică. Mama nu suporta să ne vadă stând degeaba: puteam dormi dacă ne era somn, puteam citi dacă aveam o carte, puteam învăța dacă aveam de învățat. În restul timpului, ne punea la treabă ca nu cumva să nu știm a face toate lucrurile necesare prin casă.

Mama mea e chibzuitoare. A rămas cu datorii mari după moartea tatălui meu dar noi nu am știut niciodată ce înseamnă foamea sau lipsa. Ne-a învățat că suficient e muult mai mult decât nimic și că turtele și plăcintele valorează mai mult decât ciocolata  sau înghețata. Și o dată pe săptămână, împărțeam 3 înghețate la cornet la 5 persoane.

Mama era sigură pe noi. Mama ne oferea mereu alegeri și ne lăsa să greșim. Dar mama știa când să ne interzică ceva și când să sugereze ceva. Și mereu deciziile ei au fost cele mai bune.

Mama e frumoasă cum numai o mamă poate fi. Și ne e atât de dragă pe cât îi suntem noi ei. Și o doare pentru noi  mai mult decât ne doare pe noi pentru ea (și pe noi ne doare mult fiecare durere a ei).  Și ne zice mereu ce drăguțe suntem. Și mi-a interzis să port fuste lungi când eram mică tocmai pentru ca acum, când sunt mare să port fuste scurte. Și ne-a zis mereu că naturalul e cel mai frumos și  ne-a spălat părul cu șampon de urzică și ni l-a împletit în codițe în fiecare zi pentru a se încreți și împăduchi chiar mai târziu că, deh, era prea frumos.

Mama mea e simplă și nu se plânge decât foarte rar.  De acceea e și enervant de greu uneori să știi de ce are nevoie.

Mama urmărește noutățile pe Facebook și mă sună rar pentru că Tre să fie mare nebunie la tine la serviciu!

Mama mea iubește ciocolata, chipsurile mâncate pe autobuz și papucii comozi. Iubește florile și își așteaptă nepoții atât cei de la tata cât și cei încă nenăscuți, de la noi cele ale ei.

Și mama plânge când e fericită așa cum va plânge și când va citi acest post.  Așa, ca mine.

Niciodată nu e prea devreme pentru a spune “La mulţi ani, mama!”

La noi în familie, toate cadourile se dau mai devreme. Îmi amintesc cu dor de zilele noastre de naştere. Niciodată nu aveam răbdare să ne dăm cadourile aşa că de rareori chiar am primit daruri de ziua noastră. De obicei, păstram surpriza pentru sora noastră 2-3 zile, dar în momentul în care ne adunam toate, nu mai rezistam şi seara se încheia cu o surpriză pentru una dintre noi.

Însă cel mai greu era cu mama. Pentru că, a păstra un secret până la ziua mamei era unul dintre cele mai grele lucruri pe care le aveam de făcut. Discutam între noi, ne gândeam, făceam planuri. Iar când mai era foarte puţin până la marea zi… nu mai rezistam! Ţinând cont că eram prin liceu sau facultate şi ajungeam acasă doar în weekend, vineri seara era seara sărbătoriţilor.

Azi e vineri seară. Şi îmi amintesc de aceleaşi momente pe care le-am trăit de atâtea ori. Şi aş fi vrut să fiu acasă acum alături de mama şi Sarmiza. Pentru că azi, e o seară specială. Mâine mama mea va face 54 de ani! Şi normal, nu am putut aştepta până mâine aşa că prin deosebite şiretlicuri, am reuşit să îi facem o surpriză în direct prin telefon. Am transformat vinerea cu discuţii în jurul sobei în vinerea discuţiilor lungi  la telefon.

Şi pentru că toate lucrurile bune se întâmplă mai devreme la noi, doresc să fie mama fericită mai devreme decât şi-ar dori ea, să fie sănătoasă mai devreme de nevoie, să fie bucuroasă înainte de a ne bucura pe noi cu tot ce este şi să fie sigură că o iubim mult, fie devreme sau şi mai devreme.

Şi pentru că la noi în familie niciodată nu e prea târziu, aştept urările pentru mama mea!

 

La mulţi ani, draga noastră!