Dovlecei – și o încercare de a scrie despre ce mai fac eu timp de 30 de minute

Să zicem ca nu m-a luat valul rețetelor culinare însă mi-am propus să mai scriu din când în când câte o experiență culinară care nu ia mai mult de 30 de minute. În seara asta, m-am concentrat pe dovlecei.

Cum pregătim dovleceii pentru umplut

Am fost în Billa și am cumpărat vreo 7 dovlecei potriviți având grijă să nu fie pleoștiți sau stricați. Am găsit și o cremă de brânză cu verdeață și niște cașcaval (vreo 50 de grame). Dovleceii i-am tăiat în două pe lung și apoi cu o linguriță i-am scobit (dar nu prea tare pentru că mie îmi place foarte mult și gustul de dovlecel copt). Am avut grijă pe capete să las puțin nescobit ca să nu curgă umplutura.

Cum facem umplutura

Pentru umplutură am folosit: vreo 150 de gr de brânză de vaci cu smântână rămasă de la ultima masă (se poate înlocui cu o cutie de brânză cu verdeață mai pufoasă), vreo 150 de gr de telemea de capră rasă pe răzătoarea mică (mama mea are niște căprițe și am sursă sigură de telemea), 2 ouă, câteva linguri de făină. Am amestecat cu crema de brânză cumpărată din Billa, am ras cașcavalul pe răzătoarea mică și am amestecat totul cu o paletă de silicon. În plus, am tăiat în bucățele mici 7-8 lingurițe de dovlecel scobit și am amestecat cu brânza.

Cum le punem cap la cap

Apoi, am luat tava mare de la cuptor, am pus o hârtie de copt și am așezat deasupra dovleceii umpluți cu crema de brânză. Deasupra peste cremă am mai pus pe ici pe colo câte o bucățică (lată și subțirică) de dovlecel, o bucățică de cașcaval și câteva frunze de pătrunjel. La final arată cam așa:

IMG_20150905_210601

Am dat la cuptorul încins la 200 de grade până când se rumenește deasupra și rezultatul final arată cam așa:

IMG_20150905_214312

Ce ne facem cu ce a rămas?

Mi-a rămas niște miez de dovlecel (cam mult) și mi se părea aiurea să îl arunc. Mi-a ramas și puțină umplutură de dovlecei. Așa că, am tocat miezul mărunt, am amestecat cu umplutura rămasă, am mai pus 2 ouă, puțină sare și piper și câteva linguri de făină de grâu pentru omogenizare. Am tocat și o legătură de pătrunjel că tot îl aveam prin frigider. La final a rezultat o compoziție și am ezitat între a face niște chiftele la cuptor, o musaca sau să le prăjesc.

IMG_20150905_210744 IMG_20150905_211129

Nu am ales varianta mai sănătoasă (sincer, eram super curioasă dacă o să aibă ceva gust și în cuptor aveam dovleceii), așa că am pus cu lingura în tigaie amestecul și am făcut un fel de chiftele de dovlecei prăjite rapid în ulei (am prăjit vreo 4 ture în maxim 10 minute – se rumenesc foarte ușor).

IMG_20150905_212445

Chiftelele au ieșit chiar foarte gustoase. Dovlecelul fiind bucățele se simte foarte bine, la fel si cașcavalul și brânza. Ca să nu mai zic de pătrunjel. Eu mi-am făcut un fel de chiftele pe pâine folosind o baghetă cu seminte și tărâțe și mi-am potolit pofta. Mâine vreau să fac un sos de iaurt cu condimente de tzatziki aduse de un coleg din Grecia.

IMG_20150905_220319

Cam atât pe seara asta. Sper că nu v-am plictisit prea mult:)

Barcelona – ziua 2

Nu s-a micsorat entuziasmul dar s-a marit dorul de trecut si de facultate. Azi am fost putin melancolica si chiar putin trista, cumva de la vremea cu vant, cumva de la modul in care lucrurile nu stau pe la noi pe acasa.

Azi ne- am urnit cu greu de la hotel fiindca eram putin obositi de ieri. Asa ca, ne- am propus ca azi sa lenevim in tour buses cu speranta sa aflam lucruri interesante. Infofolita cu bentita, gluga si esarfa am suportat vantul pentru a afla putin pe viu cam cum sta treaba cu istoria Barcelonei.

Am facut 2 tururi astazi. Primul tur incepea din Piata Catalunya si cuprindea prezentari ale principalelor atractii turistice ale centrului Barcelonei precum si a celor mai cunoscute locuri: Sagrada Familia, Park Guell, La Pedrera. Trebuie sa admit ca prezentarea locurilor a lasat cumva de dorit. Sau… M- am obisnuit eu cu americanii care spun cate o poveste pentru fiecare piatra. Am fost cumva dezamagita de faptul ca informatii foarte importante si detalii super interesante nu erau mentionate. In loc de o poveste se preferau acordurile unei muzici care nu prea avea mare legatura cu locurile vizitate. Big plus pentru Viena, Londra si Miami la acest capitol.

In partea a doua a zilei am vazut din autobuz ( un alt tur) o parte importanta din istoria Barcelonei mai putin cunoscuta mie. Lista de obiective cuprindea: Poble Espanyol, Teleferic de Montjuic, Miramar, Port Vell, Museu d’Historia de Catalunya. Maine ne vom intoarce sa le luam la pas pe fiecare.

La sfarsitul zilei am luat cina la un restaurant cu specific catalan foarte dragut in apropiere de La Rambla. Mancarea foarte buna, chelnerita foarte competenta iar atmosfera era foarte prietenoasa. Chiar eram eu uimita ca in urma cu 5 ani era cam greu cu engleza iar fata asta se descurca si in engeza, si in spaniola, catalana si franceza, asta in timp ce ii facea intructajul unei angajate noi.

La sfarsit, ne-a intrebat de unde suntem iar la replica mea ” we are from Romania” raspunsul ei a fost: ” Sunteti din Romania?”. Fata fusese atat de concentrata incat nu observase ca vorbeam in romana la masa. Fata asta ( pe care nu am intrebat-o cum se numeste) imi aminteste de romanul care ne-a servit micul dejun in Orlando dar care, la fel ca ea, nu si-a dat seama ca suntem romani decat la sfarsit.

Si nu  am cum sa va explic cum se bucura oamenii astia dupa ce isi dau seama ca esti roman si cum te intreaba despre Romania. Si cat de bucuri si tu ca i-ai intalnit.

Prânz la Bazar (fără manele de data asta)

Astăzi voi vorbi despre un loc deosebit numit Bazar. E locul din Rotterdam unde se poate asculta muzică de toate felurile (inclusiv manele) şi locul unde se pot satisface mai toate gusturile culinare. Pentru că la Bazar mâncarea e bună, atmosfera e relaxantă iar chelneriţele întreabă mereu: “De unde sunteţi?”. Şi în jur poţi vedea familii venite să ia prânzul sau micul dejun, cupluri la o masă mai rapidă şi deosebită sau turişti în trecere.

Mesele sunt scrijelite şi vopsite în albastru, verde, galben. Şerveţelele sunt şi ele de mai multe culori iar farfuriile au forme care te duc cu gândul fie la modelele turceşti fie la castroanele de lut româneşti tradiţionale. Am încercat salată cu frigărui de pui, shaorma şi pâine cu mai multe chestii (specialitate olandezo-franceză parcă). Porţiile au fost suficiente pentru a ne sătura iar testul gustului a fost trecut cu brio. La salată şi shaorma am fost serviţi cu vreo 3-4 feluri de pâine, de la lipie la pâine neagră şi pâine rotundă abia scoasă din cuptor.

Restaurantul e pe mai multe nivele iar baia e făcută dintr-un mozaic multicolor şi de simţi în tablourile miniaturiştilor turci (că tot ne numim toţi Roşu). Chelnerii sunt simpatici, rapizi şi binevoitori iar lumânările puse în sticle de vin dau impresia de intim şi cald.

Normal, fotografii pentru exemplificare:

Pâine cu... multe!
Un fel de kebab cu aripioare
Frigări şi pâine