Mama

Îmi zicea Olivia azi că mama i-a zis că nu vrea să trăiască 100 de ani ca să îi dau bani să meargă la doctor. Da, mama are o mică problemă medicală momentan și este nevoită să umble pe la doctori și analize și raze. Mama mea nu e obișnuită cu doctorii, boala sau statul degeaba. Și la fel ne-a învățat și pe noi.

Și în momentele astea, încerc să îi tot repet că nu niciun deranj niște amărâți de bani trimiși la nevoie pentru că orice copil crescut de o mamă adevărată ar fi făcut la fel. Ce mă deranjeză și mă doare este că în 2013 un om care o muncit o viață întreagă, nu și-ar permite niște consultații la doctor. Și atunci iar îmi amintesc de ce vreau să plec și să îmi doresc o viață mai bună. Dar, până atunci, să vă povestesc câte ceva frumos despre mama și ce rol are ea în Mihaela de azi.

Mama mea niciodată nu s-a dat bătută și nicioadată nu s-a plâns fără să știe că are o ieșire din orice situație.  Mama știe când să fie corectă și știe să  negocieze. Știa când să alunge țiganii de la poartă și când să îi cheme să le vadă marfa.

Mama mea e o curajoasă. Prima dată s-a căsătorit cu un bărbat care deja avea 2 fete din 2 căsătorii anterioare iar a doua oară s-a căsătorit cu un om care a facut ani buni de pușcărie. Ambii bărbați s-au dovedit niște alegeri excelente: primul a ajutat-o să aibă 4 fete grozave iar al doilea a învațat-o să trăiască din nou cu o iubire pe care eu, n-am văzut-o la nimeni altcineva.

Mama mea e harnică. Mama nu suporta să ne vadă stând degeaba: puteam dormi dacă ne era somn, puteam citi dacă aveam o carte, puteam învăța dacă aveam de învățat. În restul timpului, ne punea la treabă ca nu cumva să nu știm a face toate lucrurile necesare prin casă.

Mama mea e chibzuitoare. A rămas cu datorii mari după moartea tatălui meu dar noi nu am știut niciodată ce înseamnă foamea sau lipsa. Ne-a învățat că suficient e muult mai mult decât nimic și că turtele și plăcintele valorează mai mult decât ciocolata  sau înghețata. Și o dată pe săptămână, împărțeam 3 înghețate la cornet la 5 persoane.

Mama era sigură pe noi. Mama ne oferea mereu alegeri și ne lăsa să greșim. Dar mama știa când să ne interzică ceva și când să sugereze ceva. Și mereu deciziile ei au fost cele mai bune.

Mama e frumoasă cum numai o mamă poate fi. Și ne e atât de dragă pe cât îi suntem noi ei. Și o doare pentru noi  mai mult decât ne doare pe noi pentru ea (și pe noi ne doare mult fiecare durere a ei).  Și ne zice mereu ce drăguțe suntem. Și mi-a interzis să port fuste lungi când eram mică tocmai pentru ca acum, când sunt mare să port fuste scurte. Și ne-a zis mereu că naturalul e cel mai frumos și  ne-a spălat părul cu șampon de urzică și ni l-a împletit în codițe în fiecare zi pentru a se încreți și împăduchi chiar mai târziu că, deh, era prea frumos.

Mama mea e simplă și nu se plânge decât foarte rar.  De acceea e și enervant de greu uneori să știi de ce are nevoie.

Mama urmărește noutățile pe Facebook și mă sună rar pentru că Tre să fie mare nebunie la tine la serviciu!

Mama mea iubește ciocolata, chipsurile mâncate pe autobuz și papucii comozi. Iubește florile și își așteaptă nepoții atât cei de la tata cât și cei încă nenăscuți, de la noi cele ale ei.

Și mama plânge când e fericită așa cum va plânge și când va citi acest post.  Așa, ca mine.

Din bancurile cu medici şi asiguraţi, cu dureri de mâna dreaptă

Acum un an şi jumătate am căzut pe gheaţă şi în cădere m-am sprijinit de mâna dreaptă, la încheietură. Pentru că în ultimul timp am tot avut dureri, am decis să mă duc la medicul de familie pentru a-mi da trimitere către un cabinet de specialitate. Firul evenimentelor şi aparenta rezolvare:

Day 1. Problema!
Florin mă anunţă că la medicul de familie nu figurez ca asigurat ci ca tânăr între 18-26 de ani. Medicul îl rugase să mă informeze pentru a mă duce la firma unde lucrez să îmi clarific situaţia potenţial frauduloasă. După o oră de stat la coadă la Casa de Asigurări de Sănătate, am aflat că în calculator la ei figurez ca angajat. Chiar mi-au spus şi firma la care lucrez şi periada de angajare.

Day 2. Problemă again.
Mă duc la cabinetul medicului de familie pentru a-mi face programare pentru consultaţie. Aflu că nu pot fi consultată deoarece nu figurez ca asigurat. Încerc să explic faptul că la CAS figurez ca angajat, că pe site sunt asigurat, însă fără niciun succes. Medicul susţine că nu pot fi asigurat deoarece nu apar în programul lui de evidenţă deşi am adus adeverinţă de salariat atunci când m-am angajat.Eu încerc să explic din nou că mi-am verificat calitatea de asigurat şi că totul e în ordine. După alte comentarii mi se spune să aduc încă o adeverinţă de la serviciu în care să se menţioneze că îmi plătesc contribuţiile.

Day3. Rezolvare parţială.
Cu adeverinţa în mână mă prezint la medic. Din nou aceaşi poveste că nu am cum să fiu asigurat. Adeverinţa pare să fie ok aşa că primesc consultaţia şi mi se dă bilet de trimitere la ortoped.

Day4. Ortopedie şi Radiologie
Dupa multe aşteptări soseşte specialistul în ortopedie care mă consultă şi îmi dă bilet pentru radiologie cu menţiunea că am nevoie de rază la mâna stângă deşi el mă consultase la mâna dreaptă. La radiologie, după ce am aflat câte miloane a dat medicul pe jaluzelele noi de acasă, mi s-a spus că fondurile de sănătate s-au terminat şi radiografia mă costă 50 de lei. Din radiografie am aflat că nu am o problemă gravă şi că trebuie să îmi iau bandaje, gel şi să fac balneoterapie.

După întâmplările din ultimele zile, am lăsat balneoterapia dupa concediu când probabil iar o să mi se spună că am de plătit consultaţii şi tratament pentru că nu mai sunt fonduri. Întrebarea mea rămâne una singură: La ce mă ajută mult dovedita calitate de asigurat?

Dialog cu fluturi

“Viaţa trebuie trăită”,  spunea fluturele ieşit proaspăt din ghemotocul de mătase.

“Viaţa… e mai mult decât pot gusta eu” îi răspundea viitorul fluture din interiorul omizii.

”Viaţa voastră nu e nimic, uite câtă lumina e în depărtare… haideţi… să prindem şi noi curaj să zburăm”,  spune fluturele prieten.

“Viaţa e mai mult decât lumina. E întuneric şi speranţă. Noapte şi zi, dulce şi amar”,  spunea fluturele filosof.

“Şi dacă nu-mi place gustul vieţii?” întreabă fluturele suspicios.

Fluturele medic: “Atunci va trebui să îţi operezi limba. Viaţa are gust. De ce sa nu-l încerci?”.