Din jurnalul călătorului RATP: Stop critic. Eroare de nr.31

Călătoriile cu 43 devin pe zi ce trece mai atipice. Din ciclul: Bănuţul meu e mai puternic decât compostorul lor relatez următoarea întâmplare de astăzi, pe aceaşi rută obişnuită, facultate-serviciu.

M-am urcat în grabă în autobuz pe uşa din spate, nepăsându-mi de compostor pentru că am abonament mulţumită statutului de bugetată de care mă mai bucur încă. Totuşi, observ că două fete se chinuie să composteze un bilet şi discută de de banul din interior. Un băiat, se apropie de compostor şi încearcă şi el să îl facă să meargă. O bătrânică dă explicaţia care m-a lămurit ce se întâmplă: “E un bănuţ acolo unde se compostează biletele. O domnişoară cu unghii probabil l-ar putea scoate”. De pe scaun, o domnişoară cu unghii răspunde: “Staţi liniştită, am încercat deja.”

Cele 2 fete îşi fac planuri să coboare la prima şi să urce pe la uşa din mijloc pentru a composta biletele. Era prea aglomerat ca să poată trece pe culoarul din autobuz. Pentru că peste două staţii se mai eliberează autobuzul, pot să îmi satisfac şi eu curiozitatea pentru a vedea minunea de ban care blochează compostorul. Era un banuţ de 5 bani, aproape ieşit din compostorul care afişa următorul mesaj: Stop critic. Eroare de nr.31. Acest mesaj, încerca să fie schimbat de fiecare călător care urca în autobuz şi credea că reuşeste să rezolve problema pe care nu au putut să o rezolve ceilalţi înaintea lui.

Posibile morale (explicaţii):

  1. Fiecare călător e dator să încerce plata biletului cu orice preţ, chiar dacă compostoarele nu merg.
  2. Dacă nu ai bani de bilet, pui măcar cât te lasă inima.
  3. Dacă inima te lasă mult, blochezi compostorul cu un bănuţ de 5 bani pentru a avea grija ca paguba adusă RATP-ului să fie mai mare.
  4. Un bănuţ de 5 bani poate provoca românul la manifestarea spiritului practic, la demonstarea aptitudinilor de domnişoară cu unghii lungi sau la câteva înjurături pentru cel care va reuşi în sfârşit să rezolve problema.
  5. Dilema cu eroare de nr.31 rămâne un mister până compostorul va trece de stopul critic de 5 bani.

Din jurnalul călătorului RATP. Ne facem că dăm noroc, da?

Acelaşi traseu, acelaşi autobuz, acelaşi controlor. Numai personajele diferă.

Controlorii urcă în autobuz şi controlează toţi călătorii. Toată lumea are bilet, toată lumea e corectă. Când se pregătesc să coboare, urcă un băiat grăbit care nu compostează biletul. Controlorii, atenţi, se îndreaptă spre el şi îi cer legitimaţia de călătorie.

Băiatul mărturiseşte că nu are bilet iar controlorul, profitând de faptul că nu erau decât 5 persoane în autobuz (2 fete, 2 controlori şi cel care a sfidat legea) spune:

“Auzi, nu vrei să ne înţelegem şi noi cumva? Dai şi tu 20 de lei şi gata”.
Băiatul îşi caută portofelul iar fetele privesc pe geam, nu cumva să vadă tranzacţia.
“Auzi, te faci că dăm noroc da? Şi pui banii în mână.”
Îndeplinită misiunea, băiatul coboară la următoarea staţie.

Controlorii, profitând de faptul că rămăseseră cu numai două călătoare (care aveau legitimaţie de transport) se apucă de dansat şi cântat manele. Pentru bun simţ, nu mai dau noroc cu nimeni.