“Musai List” – timpul tău contează sau nu?

“Mă întreabă oamenii: Dacă tot stau atât de mult la serviciu, n-ar trebui să fac ceva ce îmi oferă mult mai mult decât o satisfacție financiară? Eu le spun: Nu mai sta atât de mult timp la serviciu.”

(Fire your boss, Stephen M. Pollan, Mark Levine)

Mi-a fost foarte greu să admit că termenul de NU AM TIMP nu prea există. Ai timp dacă vrei să ai timp pentru ce contează cu adevărat și dacă îți prioritizezi lucrurile în așa fel încât să îți dai seama ce vrei să obții, ce vrei să devii, ce vrei să ai, ce vrei să pierzi și tot așa. Pentru că Guess what.. e Timpul tău!

“Musai List” e o carte tare faină și e musai să o citești dacă ai probleme cu timpul sau dacă ți-ai dat seama că poate nu realizezi atât de multe lucruri pe cât ți-ai dori. Cartea te face să te gândești și la faptul că, poate, îți dorești prea mult unele lucruri care nu sunt importante. Octavian Pantiș, autorul cărții îți arată câteva idei pentru a munci mai eficient, a-ți lăsa loc pentru ce îți place cu adevărat și pentru a te bucura în fiecare zi.

Copyright: Editura Publica

Câteva dintre chestiile care mi-au plăcut mie la Musai List:

  • Chestia cu rețeța care lipsește și aici. Ai niște idei, niște sfaturi, niște observații dar nu rețete. Însă e multă luciditate și multe întrebări. Prima de care îmi amintesc e aceeasta: Tu ce îți dorești? Un serviciu, o carieră sau o vocație? Răspunsul la această întrebare va face cu siguranța diferența între modul în care trebuie să abordezi situația timpului tău și a priorităților tale. Citiți cartea pentru a vedea care sunt diferențele între cele 3 concepte:)
  • Mi-a plăcut metrul fără unitate de măsură ca semn de carte. Are o semnificație deosebită și pornește de la faptul că femeile trăiesc în medie 78 de ani iar bărbații 71.. Well… scade cât ai trăit până acum, și vezi cam cât ți-a mai rămas de pierdut sau câștigat în materie de timp.
  • Povestirile care ilustrează ideile. De exemplu, la un moment dat ni se povestește despre un test al buricului legat de atenția la ce îți dorești cu adevărat. Read the book for more:)
  • Ideea că trebuie să ai doar un loc pe care să îl numește fie checklist, fie to do list, fie, de ce nu Musai List. Atunci a fost momentul în care mi-am scos toate Post It-urile de pe birou și mi-am făcut frumos în Outlook o prioritizare a treburilor mele pe principiul urgenței și importanței ( pentru că, guess what, poate ce e urgent pentru alții nu e chiar așa important pentru tine). Și mai presus de toate, am cam reușit să fiu mai productivă și să termin mai repede decât de obicei unele lucruri pentru a avea timp, de exemplu, pentru o discuție de câteva minute cu mult prea drăguții colegi de birou:)
  • Sistemul de valori pe care îl împărtășesc pe deplin cu autorul. E vorba despre idea că trebuie să ne facem timpul petrecut la serviciu productiv, pentru a termina la timp, pentru a crește profesional fiindcă, atunci când lăsăm munca deoparte ne rămân acestea: sănătatea familia, locuința, prietenii, comunitatea, hobby-urile și biserica.

+++ Mult mai multe.

Vă invit la lectură și recomand Musai List pentru că e un mod de a vedea altfel lucrurile din viața ta și de a încuraja progresul și schimbarea benefică.

Recenzie de zâmbete

“Te miră? Am cunoscut pe cineva care s-a dezvăţat să râdă. Are dinţii stricaţi, mulţi i-au căzut şi se fereşte să deschidă gura mai mult decât e necesar pentru a rosti într-un fel chinuit cuvintele. (…) Frica de a-şi arăta gura goală i-a limitat libertatea şi în alte privinţe. Şi poate cel mai rău e faptul că a ajuns să-i urască pe cei care râd în gura mare.”

O. Paler, Apărarea lui Galilei

Îmi place zâmbetul meu atunci când ţin gura închisă ca să nu mi se vadă spaţiul mare dinte dinţii din faţă. Am şi gropiţe şi mulţi au căzut în ele la timpul lor.

Îmi place zâmbetul surorii mele când urcă o treaptă în oraş. Îmi spune simplu, arătându-şi dinţii ca într-o reclamă la cea mai albă pastă de dinţi: “Gata şi asta.”

Îmi place zâmbetul cu mâna la gură a bunicii. Cândva, a urcat borduri şi a fermecat cu gropiţele. Acum, îşi schimbă baticul de fiecare dată când vine cineva în vizită.

Îmi place zâmbetul Monei. E ştrengăresc, copilăros şi inteligent. E persoana cu cele mai multe tipuri de zâmbet. Trebuie să fii norocos să le înţelegi.

Îmi place zâmbetul Anei. De fapt, Ana râde prin zâmbete, vinde bucurie la telefon şi scrie smile-uri celor care au mai mare nevoie de ele.

Îmi place zâmbetul lui Gheorghiţă. Sunt vreo 2 ani de când îl rog să-mi zâmbească atunci când ne întâlnim. El râde ca un adevărat rădăuţean cu iz de programator.

Îmi place zâmbetul celor care vor să încerce, celor care speră, celor care dau, celor care ştiu să primească, celor care citesc.

Îmi place zâmbetul tău.