Florile de acasă şi pisica de pe fântână. Plus bicicleta.

Am ajuns în sfârşit acasă. Nu am mai fost de la Crăciun. Atunci era frig şi zăpadă. Acum e cald şi plin de flori înflorite.

Leagănul de acasă, verde şi cu vopseaua scorojită, îşi aşteaptă nepoţii la vară.
Narcisele au ajuns în curtea mea cu muuult timp în urmă când eram prin clasa a V-a. O vecină dorea atunci să le rărească şi ne-a dat şi nouă câteva fire.
Grădina de zarzavat e presărată cu flori de primăvară. Mama abia aşteaptă să pună răsadurile peste ceva timp.
Peretele din spate încă îmi mai păstrează versurile...
Tănel doarme pe fântână, lângă florine neînflorite.
Zambilele şi-au făcut loc printre narcise.
Viorele caption....
Garofiţele aşteaptă vara pentru a fi puse mai lângă uşi.
Viorele full size.
Ultima bicicletă.
Când eram mici, fiecare avea grădina ei. Narcisele acestea sunt din grădina Rebecăi, undeva în capătul livezii de meri.

Şi mă duc să mai văd ce găsesc pe acasă. Revin.

Pierdut poartă. Rog hoţul să fie frumos, deştept şi cu bani.

Pe strada mea s-au furat porţile. Aşa se întâmplă de fiecare dată în noapte de Sf. Andrei. Porţile fetelor „bune” de măritat sunt furate de către băieţii din sat.

Acum vreo 3-4 ani obiceiul a încetat deoarece băieţii dornici de astfel de furturi au plecat la muncă prin ţări străine. Criza actuală i-a făcut să se întoarcă acasă şi să reaprindă spiritul de Sf. Andei prin sat. Îmi amintesc că în anii trecuţi, când eram la liceu, poarta mare de fier îmi era furată şi aruncată peste gard la vecinul. Noapte ningea iar a doua zi era imposibil să o mai găseşti. Cel mai mult am stat 2 zile fără poartă şi asta pentru că cei care le-au furat au uitat să treacă pe la noi să ne spună unde le-au dus şi nici noi nu le-am găsit când le-am căutat.

Anul acesta, mama, prevăzătoare, a legat poarta cu un lanţ în dorinţa de a opri peţitorii, doar doar i-or mai rămânea fetele pe acasă mai mult. Băieţii nu s-au lăsat, au scos poarta din balamale şi au aliniat-o lângă gard, cu tot cu lanţ, parcă ar fi vrut să spună: „Tanti Doina, de ce ţi-i frică, nu scapi. Venim noi şi la anul.”

Locuiesc pe o stradă în centrul satului şi am ca vecine vreo 4-5 văduve. Ciudat este că doar la 2 dintre ele li s-a furat poarta. Restul… la anu’.

Michael Jackson din sat “doarme” la intrare, pe dreapta

Palamarul: „Ana lu Fedor vrea inmormântată în dreapta la biserica nouă. Şi-a pus sârme deja.”
Nea Ilie: „Da oare, ce caută femeia asta în cimitirul de pocăiţi? Că nu a mers niciodată la ei…”
Preotul: „Să vă cumpăraţi din timp loc, acuma toate se plătesc. Depinde unde vreţi să staţi.”
Mioriţa: „În strunga de oi / Să fiu tot cu voi ; / În dosul stânii, / Să-mi aud cânii”
Jurnalul Naţional: “Vecin cu Michael Jackson pentru 35.000 de dolari”

Viaţa în cimitir e interesantă. Mai vezi o băbuţă cum aprinde lumânarea, mai cântă dascălul, mai o pomană sau un pahar de vin.

Viaţa ca mort e moartă. Viaţa ca viu, e moartă fără grija morţii: oare, unde oi fi pus?
Bânduie întrebarea pe la sate, plătesc locuri scumpe cei de la oraşe uitând că de fapt, Mioriţa e dată ca exemplu de simplitate şi înţelepciune.

În cimitirul de la mine de la ţară, toţi umblă după un loc…cât mai “în faţă.” După ce cu chiu cu vai îl obţin, pun 4 pari şi leagă sârmă să se ştie că acolo e… “rezervat”. Toate bune şi frumoase până visul se împlineşte şi nimeni nu îţi ia locul. În sfârşit, ai terminat cu lumea asta şi cu păzitul sârmelor în care se împiedicau unii de multe ori.

Trece şi înmormântarea şi dacă eşti norocos, câţiva ani după, îţi mai îngrijeşte cineva mormântul. Apoi, bălăriile vecinilor uitaţi fac imposibila vizita rudelor şi în scurt timp… nu se mai ştie că locul ala de lângă biserică l-ai cumpărat tu, cu banii tăi economisiţi pentru astfel de evenimente.

Cimitirul din satul meu e inutilizabil vara. Doar când mai intră cineva cu o coase se mai poate circula. Tata nu a vrut loc în faţa bisericii, aşa ca poate fi vizitat uşor, doar dechizând poarta de la cimitirul pocăiţilor.

În lume, bate vânt de modernizare şi vedetizare. În cimitirul Forest Lawn Memorial Park preţul parcelelor aflate lângă mormântul lui Michael Jackson au crescut până la 35.000 deocamdată. Vedetele din satul meu au mormântul pe lângă eroul necunoscut, în faţa bisericii vechi, cu vedere la biserica nouă.

Viaţa în cimitir e interesantă. Viaţa ca mort, e tot moartă cu sau fără mii de dolari plătite pentru un loc… de veci.