Ţigara, Cheia franceză şi Toiagul.

Mixtura de cultură a Andreei mă invită la o leapşă destul de negativistă: trei lucruri care nu mi-ar plăcea să fiu.

1. Ţigara poate mă ucide.

Niciodată nu aş vrea să fiu drog chipeş în mâna persoanei iubite. Totuşi, domnişoara asta mi-a fost mereu aproape până de curând când a decis să mă părăseacă cu eforturi suplimentare şi cu cârcoteli de fată mare. Nu, trecuse deja perioada acomodărilor extraordinar de nervoase şi a şoaptelor fierbinţi. Totuşi, niciodată nu aş vrea să fiu ţigară pentru că drogurile au efect numai dacă sunt dulci, aşa, ca ciocolata. Ţigara e amară şi neagră, suavă şi urât mirositoare. Rivala mea pe viaţă… am învins!

2. Cheie franceză îmi bagă viteză

Buteliile mamei erau mereu schimbate de un vecin care avea o cheie franceză. Cheia asta era cea mai chinuită şi unsă cu săpun dintre toate uneltele omului. Nu mi-ar plăcea să fiu în locul ei pentru că aş avea prea multe întrebuinţări, aş fi folosită la lucruri de făcut şi desfăcut, m-ar murdări săpunul dar şi uleiul de motor, iar în final… aş fi înlocuită cu o cheie tubulară, mai modernă şi mai interesantă pentru cei care au mijloace mai avansate de căldură cum ar fi vaporii din gura celor care au grija altora sau sudoarea de pe fruntea băgătorilor în seamă.

3. Toiagul pentru a aduce briceagul

Locul trei în preferinţele mele este ocupat de toiagul de mânat oile pentru a ajunge la briceagul care le taie. Uşor, ca primăvara. Nu mi-ar plăcea toiagul pentru că ar trebui să îmbin tăcerea meilor cu turbarea oilor spre spiritul turmei. Ca apoi, briceagul să reteze şi ultimele speranţe că  mielul poate deveni măcar oaie că,  devenirea până la statutul de lup i-a fost compromisă demult. Totuşi, recunosc că nici briceag nu mi-ar plăcea să fiu. Nu pentru că nu aş tăia suficient, ci pentru că m-aş putea pierde prin buzunarul unui copil care nu cunoaşte nici spiritul turmei, nici pericolul lupului.

Şi pentru că ţin la ei destul de mult pentru a-i încărca cu un post… trimit leapşa mai departe la ValiPaul şi Haza.

Editarea târzie a sufletului

Cu mâinile dulci de prea mult dor

Şi inima ta.

Cu ochii ciudat de senini şi care

Aduc  mereu ploi amestecate cu soare şi ger

Cu tine şi cu tot ce e prin zona ta

Cu tot ce ţine culoarea şi zborul

Cu decorul şi cocorul şi iar zborul.

Cu mine la fel

Şi la fel şi culorile fără ochi

Şi la fel cu decorul fără zbor

Oamenii şi miracolele

Speranţele şi ideile.

Editarea târzie a sufletului meu:

Se întorc cosaşii de la coasă în fiecare vară pentru a  pregăti provizii  pentru iarnă.


***Oricum… nici eu nu înţeleg nimic.***