Mama

Îmi zicea Olivia azi că mama i-a zis că nu vrea să trăiască 100 de ani ca să îi dau bani să meargă la doctor. Da, mama are o mică problemă medicală momentan și este nevoită să umble pe la doctori și analize și raze. Mama mea nu e obișnuită cu doctorii, boala sau statul degeaba. Și la fel ne-a învățat și pe noi.

Și în momentele astea, încerc să îi tot repet că nu niciun deranj niște amărâți de bani trimiși la nevoie pentru că orice copil crescut de o mamă adevărată ar fi făcut la fel. Ce mă deranjeză și mă doare este că în 2013 un om care o muncit o viață întreagă, nu și-ar permite niște consultații la doctor. Și atunci iar îmi amintesc de ce vreau să plec și să îmi doresc o viață mai bună. Dar, până atunci, să vă povestesc câte ceva frumos despre mama și ce rol are ea în Mihaela de azi.

Mama mea niciodată nu s-a dat bătută și nicioadată nu s-a plâns fără să știe că are o ieșire din orice situație.  Mama știe când să fie corectă și știe să  negocieze. Știa când să alunge țiganii de la poartă și când să îi cheme să le vadă marfa.

Mama mea e o curajoasă. Prima dată s-a căsătorit cu un bărbat care deja avea 2 fete din 2 căsătorii anterioare iar a doua oară s-a căsătorit cu un om care a facut ani buni de pușcărie. Ambii bărbați s-au dovedit niște alegeri excelente: primul a ajutat-o să aibă 4 fete grozave iar al doilea a învațat-o să trăiască din nou cu o iubire pe care eu, n-am văzut-o la nimeni altcineva.

Mama mea e harnică. Mama nu suporta să ne vadă stând degeaba: puteam dormi dacă ne era somn, puteam citi dacă aveam o carte, puteam învăța dacă aveam de învățat. În restul timpului, ne punea la treabă ca nu cumva să nu știm a face toate lucrurile necesare prin casă.

Mama mea e chibzuitoare. A rămas cu datorii mari după moartea tatălui meu dar noi nu am știut niciodată ce înseamnă foamea sau lipsa. Ne-a învățat că suficient e muult mai mult decât nimic și că turtele și plăcintele valorează mai mult decât ciocolata  sau înghețata. Și o dată pe săptămână, împărțeam 3 înghețate la cornet la 5 persoane.

Mama era sigură pe noi. Mama ne oferea mereu alegeri și ne lăsa să greșim. Dar mama știa când să ne interzică ceva și când să sugereze ceva. Și mereu deciziile ei au fost cele mai bune.

Mama e frumoasă cum numai o mamă poate fi. Și ne e atât de dragă pe cât îi suntem noi ei. Și o doare pentru noi  mai mult decât ne doare pe noi pentru ea (și pe noi ne doare mult fiecare durere a ei).  Și ne zice mereu ce drăguțe suntem. Și mi-a interzis să port fuste lungi când eram mică tocmai pentru ca acum, când sunt mare să port fuste scurte. Și ne-a zis mereu că naturalul e cel mai frumos și  ne-a spălat părul cu șampon de urzică și ni l-a împletit în codițe în fiecare zi pentru a se încreți și împăduchi chiar mai târziu că, deh, era prea frumos.

Mama mea e simplă și nu se plânge decât foarte rar.  De acceea e și enervant de greu uneori să știi de ce are nevoie.

Mama urmărește noutățile pe Facebook și mă sună rar pentru că Tre să fie mare nebunie la tine la serviciu!

Mama mea iubește ciocolata, chipsurile mâncate pe autobuz și papucii comozi. Iubește florile și își așteaptă nepoții atât cei de la tata cât și cei încă nenăscuți, de la noi cele ale ei.

Și mama plânge când e fericită așa cum va plânge și când va citi acest post.  Așa, ca mine.

RodBun caută promotor pentru pământ (ai sapă?)

Din ciclul: Ce mai apare azi pe siturile de job-uri, următorul anunţ:


Promotor Rodbun

CANDIDATUL IDEAL:

Domiciliul stabil in MEDIUL RURAL in orice comuna din judetele BOTOSANI, IASI, SUCEAVA, VASLUI, NEAMT

POT APLICA DOAR PERSOANELE CARE TRAIESC IN MEDIUL RURAL (comune, sate)

Cunostinte despre agricultura. Poti trimite cv-ul daca lucreazi pamant sau daca ai cunostinte despre utilaje agricole, seminte, pesticide sau ingrasaminte chimice
Studiile agronomice (liceu, facultate) prezinta avantaj.
Permis de conducere categoria B.
Prezenţă placută, capacitatea de a stabili relaţii interpersonale, abilităţi de comunicare, bun negociator.


RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Prezenţă zilnică în zona de activitate
Promovarea produselor companiei
Menţinerea si dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu clienţii deja existenţi, căutarea unor oportunităţi suplimentare pentru cresterea vanzarilor ;
Culegerea informaţiilor legate de clienţi si de concurenţă, obţinute de pe raza zonei de activitate

Firma mai este interesată:

  • candidatul are cunoştinţe despre agricultură, a lucrat pământ sau a deţinut utilaje (Eu am lucrat pământ şi am dat cu sapa în fiecare vară, tot liceul. BINGO!)
  • domiciliul (de pe buletin: sat Smirdan, com. Suharău, jud. Botoşani. BINGO!)
  • candidatul este interesat de un contract de colaborare care să îi sporească veniturile (BINGO! direct)
  • carnet auto (nu am, da ştiu să fac autostopul la o căruţă până la următorul deal. semi BINGO!)
  • ce îi place candidatului să facă în timpul liber, ce hobby-uri are (dacă spun că una dintre cărţile mele de suflet e “Desculţ”, oare mă pun să mi-l amintesc pe Darie? BINGO!)

Concluzie: sunt super calificată! Mă aşteaptă câmpurile, văile şi RODUL BUN!


P. S. Şi în IT se aplică aceleaşi lucruri, doar că nu e deal ci  english “deal”, nu e pământ ci e pad şi nu sunt animăluţe ci e doar un mouse. Cât despre field-ul muncii…e mereu pro-activ! Roade bune să avem!

Dansul vulcanilor şi curajul curcilor

“Eu nu cred că a dansa pe vulcani e, neapărat, o dovadă de curaj. Poţi dansa la fel de bine la poalele lor.”

O. Paler, În apărarea lui Galilei

Nu te face cu nimic mai mare faptul că eşti mai înalt într-o ţară unde nimeni nu dă doi lei pe un om de  2 metri. Şi nici nu contează cât de bun eşti într-o lume mai bună ca tine.

Nu are sens să te fereşti de ceva care oricum nu te pândeşte, nici să cauţi scuze pentru păcatele pe care, poate, nu le-ai comis… încă.

Nu e important să te fereşti de tine. De ce nu încerci să îţi cauţi libertatea în tine în loc să o aştepţi de la alţii? E mai simplu să cobori standardul decât să ridici aşteptările?

Când eram mică, alergam curcile înainte să se urce pe magazia din spate. Eu le alergam ca să coboare, ele credeau că le alerg să se urce. Şi se cocoţau acolo sus, până când întunericul le speria mai tare decât nuiaua mea.

A fost prima şi singura vară în care am crescut curci. Nu puteam lupta cu ele, nici contra lor. Totuşi, ciorba o mai mănânc uneori. La fel ca alţii pe a mea.