“Musai List” – timpul tău contează sau nu?

“Mă întreabă oamenii: Dacă tot stau atât de mult la serviciu, n-ar trebui să fac ceva ce îmi oferă mult mai mult decât o satisfacție financiară? Eu le spun: Nu mai sta atât de mult timp la serviciu.”

(Fire your boss, Stephen M. Pollan, Mark Levine)

Mi-a fost foarte greu să admit că termenul de NU AM TIMP nu prea există. Ai timp dacă vrei să ai timp pentru ce contează cu adevărat și dacă îți prioritizezi lucrurile în așa fel încât să îți dai seama ce vrei să obții, ce vrei să devii, ce vrei să ai, ce vrei să pierzi și tot așa. Pentru că Guess what.. e Timpul tău!

“Musai List” e o carte tare faină și e musai să o citești dacă ai probleme cu timpul sau dacă ți-ai dat seama că poate nu realizezi atât de multe lucruri pe cât ți-ai dori. Cartea te face să te gândești și la faptul că, poate, îți dorești prea mult unele lucruri care nu sunt importante. Octavian Pantiș, autorul cărții îți arată câteva idei pentru a munci mai eficient, a-ți lăsa loc pentru ce îți place cu adevărat și pentru a te bucura în fiecare zi.

Copyright: Editura Publica

Câteva dintre chestiile care mi-au plăcut mie la Musai List:

  • Chestia cu rețeța care lipsește și aici. Ai niște idei, niște sfaturi, niște observații dar nu rețete. Însă e multă luciditate și multe întrebări. Prima de care îmi amintesc e aceeasta: Tu ce îți dorești? Un serviciu, o carieră sau o vocație? Răspunsul la această întrebare va face cu siguranța diferența între modul în care trebuie să abordezi situația timpului tău și a priorităților tale. Citiți cartea pentru a vedea care sunt diferențele între cele 3 concepte:)
  • Mi-a plăcut metrul fără unitate de măsură ca semn de carte. Are o semnificație deosebită și pornește de la faptul că femeile trăiesc în medie 78 de ani iar bărbații 71.. Well… scade cât ai trăit până acum, și vezi cam cât ți-a mai rămas de pierdut sau câștigat în materie de timp.
  • Povestirile care ilustrează ideile. De exemplu, la un moment dat ni se povestește despre un test al buricului legat de atenția la ce îți dorești cu adevărat. Read the book for more:)
  • Ideea că trebuie să ai doar un loc pe care să îl numește fie checklist, fie to do list, fie, de ce nu Musai List. Atunci a fost momentul în care mi-am scos toate Post It-urile de pe birou și mi-am făcut frumos în Outlook o prioritizare a treburilor mele pe principiul urgenței și importanței ( pentru că, guess what, poate ce e urgent pentru alții nu e chiar așa important pentru tine). Și mai presus de toate, am cam reușit să fiu mai productivă și să termin mai repede decât de obicei unele lucruri pentru a avea timp, de exemplu, pentru o discuție de câteva minute cu mult prea drăguții colegi de birou:)
  • Sistemul de valori pe care îl împărtășesc pe deplin cu autorul. E vorba despre idea că trebuie să ne facem timpul petrecut la serviciu productiv, pentru a termina la timp, pentru a crește profesional fiindcă, atunci când lăsăm munca deoparte ne rămân acestea: sănătatea familia, locuința, prietenii, comunitatea, hobby-urile și biserica.

+++ Mult mai multe.

Vă invit la lectură și recomand Musai List pentru că e un mod de a vedea altfel lucrurile din viața ta și de a încuraja progresul și schimbarea benefică.

Când scrisul se întoarce acasă

Totul a pornit de la amintirea din liceu a unei vechi prietene şi de răni vechi care trebuiesc vindecate. Probabil e criza sfertului de veac sau bucuria de a trăi pentru mine. Ce să fac, în 10 zile o să mai trec un prag şi vă anunţ de pe acum că vreau doar flori şi ciocolată, cărţi, o eşarfă roşie, un salt cu paraşuta, un zâmbet cald şi o sticlă de apă plată, mare.

“Miha, tu mai scrii?”

—–Ţinând cont de faptul că mi-a luat 1 minut să găsesc semnele de întrebare pe tastatura în română… e uşor de ghicit răspunsul.

Chiar aşa… Miha, de ce nu mai scrii? Everdene… unde sunt poveştile tale?

Anul trecut pe vremea asta scriam poveşti despre Olanda după o promisiune făcută lui Dan. Anul asta, de atâta delăsare ( cu scuză de stres, serviciu, schimbări de temperatură, somn) n-am trimis nici măcar un mesaj de Anul nou sau Craciun. Da, ştiu.. sinceritarea asta!

De fiecare dată când Cip îmi zice Everdene ( şi îmi zice cam  de 10 ori pe zi) îmi amintesc de Everdene dar o Everdene altfel. Everdene la început de timp atunci când timpul avea răbdare, o Everdene în mijlocul oamenilor, în autobuz ( cu bilet şi abonament), în sala de curs ( cu plângeri despre FEAA şi cu disertaţia susţinută sus şi O, Doamne cât de tare), o Everdene cu poveşti despre caritate şi cu fapte de viaţă.

De fapt… Everdene tocmai a vorbit cu cel mai aprig susţinător al său, cu prietena care i-a dat viaţa visului cu amintiri şi timp. De aceea, Everdene e fericită şi răcită şi liniştită. Şi chiar aşa, câte chestii frumoase s-au întâmplat în ultima jumătate de an şi câţi oameni frumoşi am cunoscut. Chiar merita împărtăşită experianţa.

Dar, ca un Flash rapid, câteva spicuiri, pentru cei care îşi mai amintesc de ultimele poveşti:

– Doamna Angela şi-a schimbat medicul şi a fost operată în ajun de Crăciun:) Este bine şi recunoscătoare celor care au contribuit la împlinirea ei fantastică!

– Everdene a văzut America şi a primit invitaţii pentru februarie să o mai vadă din nou. Cine ştie, poate lumea asta nebună are nevoie de poveşti proaspete şi viza pe 10 ani va fi fructificată.

– Mersul cu autobuzul a fost înlocuit de cel cu taxiul şi permisul de conducere nici în plan deocamdată nu e pentru că m-am speriat de zăpada din decembrie şi ianuarie! (Hi hi, ha ha!)

– Zâmbetul Anei şi al Elizei a fost înlocuit de parfumul Simonei căreia îi urez un bun venit în nebunia mea zilnică şi virtuală ( Simona nu ştia până de curând cine e Everdene). Ana şi-a băgat picioarele încălţată cu cer albastru şi speranţe verzi iar Eliza a primit o minune mică, de vreo 3 luni cu nume de înţelepciune. Pentru toate 4, sănătate şi bucurie:)

– Anca a revenit în ţară pentru scurt timp şi am putut să depănăm amintiri nebune despre nebuni şi turte coapte, de dorul poeziilor din copilarie.

P.S. Mulţumesc Lavi, Anca şi Ana pentru telepatia din gând. Acum, mă duc să-l îmbrăţişez pe Gabriel Oak care se uita la Discovery.

 

 

Antibiotica. Reloaded.

“Trebuie să luaţi antibiotic domnişoară. Timp de 5 zile apoi reveniţi. Aici aveţi reţeta.”

Aşa suna sfatul medicului stomatolog.

Fată conştiincioasă, merg la prima farmacie din cale cu reţeta. Farmacista examineaza foaia şi îmi spune că nu are gramajul care îmi trebuie şi că tre să iau la 8 ore una… de fapt… două că medicul mi-a recomandat una cu un gramaj mai mare la 12 ore, deci… două trebuie să iau. Dar surpriză: nu are decât patru pastile să îmi dea… Plătesc şi ies întrebând-o însă pe farmacistă: cât face doamnă 8 ori 2? 12?

Mai pe seară doresc să îmi iau doza de 2 pastile. Când văd ce mari sunt, mă uit pe reţeta medicului şi pe gramajul pastilelor de la farmacie: identic.

La următoarea farmacie doresc să primesc lămuriri cu privire la doza corectă. Farmacista mă sfătuieşte ca nu cumva să iau două pastile odată că e prea mult. Da, colega ei a greşit dar eu să îmi iau în continuare tratamentul. Îi cer restul de pastile. Nu avea decât patru.

Astăzi mă decid să intru din nou în farmacie şi să cer cele 2 pastile care îmi lipseau din colecţia pentru tratament. Râzând, îi  spun farmacistului că e a treia farmacie pe care o vizitez pentru a găsi toate pastilele. Domnul  caută prin sertare, se uită la mine zâmbind şi îmi spune:

-Îmi pare rău, vă pot servi numai cu o singură pastilă. E 2.6 lei.