Despre sisteme. Cu multă inteligenţă şi bun simţ

Azi am terminat cu ultimul examen din această stresiune. Şi am vrut să mă interesez despre sistemul de învăţământ olandez, aşa pentru o comparaţie de dragul comparaţiei. De sistemul nostru m-am plâns de multe ori şi aici şi pe unde am mai apucat. De aceea, cu toată varza din semestrul acesta de la FEAA, prefer să nu mai comentez.

Cum spuneam, am vrut să mă informez despre sistemul de învăţământ universitar din Olanda. Ştiam câteva lucruri de la prieteni dar mi-a fost placută surprinderea ca la search-ul meu pe Google să primesc ca rezultat principal un interviu al unui cunoscut mie şi foarte apreciat coleg al unor oameni dragi. Călin vorbeşte despre sistemul de învăţământ olandez şi despre cel românesc în cuvinte simple si sincere. Articolul poate fi consultat aici.

Trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut un răspuns al lui Călin care m-a făcut să îmi amintesc că am studiat la unul dintre cele mai tari departamente în cadrul facultăţii:

Întrebare: A fost sistemul de învăţământ din Romania o piedică în evoluţia ta?

Răspuns: Răspunsul simplu este nu. Întotdeauna am crezut că cu suficienta implicare personală şi cu puţin ajutor poţi ajunge acolo unde vrei de oriunde.

Dar… îmi mai amintesc şi cum arată campusul din Utrecht atunci când ne apropiam cu Călin de locul unde şi acum îşi trăieşte viitorul. Şi evoluţia asta parcă e cu semnul întrebării în momentul de faţă pentru mine.

Dar ce facem cu diferenta de culoare?

Am citit recent o referinta destul de interesanta asupra aspectului fizic: Flora Davis ( in cartea Comunicarea nonverbala) considera ca aspectul fizic e ceva ce se dobandeste de-alungul anilor, in functie de mediul in care te afli si in functie de persoanele cu care vii in contact. Aceasta ar fi explicatia pentru care sotul si sotia au ajuns sa semene unul cu altul dupa o perioada de timp petrecuta impreuna.

Si sa spunem ca acum am inceput si eu sa imi amintesc, observ si sa imi doresc unele lucruri. Inteleg acum de ce mama si tata inca se mai chinuiau sa se inteleaga reciproc (au trait 10 ani impreuna, insa inainte de asta, tata a mai avut doua sotii si mama a avut… o mama singura). Cu toate astea, tata o cunostea pe mama, stia ce ii place si se chinuia sa nu o supere. Nu conteaza daca reusea sau nu, insa cand a venit la Moldova, tata a uitat de Delta, peste si Tulcea si a intrat in lumea “tricotajelor” si facea autostopul ca sa mearga la Suceava cu marfa, in fiecare noapte. Si mama, s-a obisnuit cu viata de “sotia a treia a lui tata”. Si eu is mandra: sunt a treia fata a tatalui meu si prima fiica a mamei mele. Parintii mei erau frumosi impreuna, insa abia dupa ce tata nu a mai fost, am inceput sa imi cunosc mama. Si atunci mi-am dat seama ca trebuie sa fiu mandra de numele pe care il port si ca, de fapt, era ceea ce eram eu, ii amintea mamei de tata. Si eu eram o medie aritmetica a lor: ambitioasa ca mama si buna (a se citi “credula”) ca tata.

Am observat, ca sotia se schimba pentru a-i fi pe plac sotului si sotul mai lasa de la el pentru a nu-si deranja sotia. Si daca la unul ii placea ciocolata, celalalt incepe sa manance alaturi de partenerul lui (se pot ingrasa amandoi sau se pot enerva amandoi), insa mancatul “din acelasi ou” poate face minuni. Am observat bucuria cu care il asteapta sora mea pe sotul ei sa vina acasa si cum seamna celalata sora, la zambet, cu sotul ei. Au acelasi mod de a zambi, la inceput timid, apoi mai indraznet. De cele mai multe ori, zambetul se transforma in ras.

Si ce sa imi doresc eu in acest caz? Ideala ar fi urmatoarea lista:

-sa fie cu parul cret ca sa folosim acelasi sampon si balsam (economie, ca tot e criza)

-sa aiba maini frumoase si calde pentru a evita pierderea temperaturii corporale

-sa imi imprumute din putere si sa imi dea rabdare

-sa fie inalt ca sa am si eu in sfarsit picioarele mai lungi

-sa fie bine facut ca sa avem copii frumosi si sanatosi

-sa se amestece visul meu cu realismul lui

Ei… si deocamdata nimic concret la orizont. Insa nu e o problema, cel putin pentru moment. Sunt curioasa de un lucru pe care nu l-am gasit in cartea Florei Davis. Culorile trec dintr-o parte in alta?

M-as marita…singura

Zaragoza, septembrie pe final, luni. In Lleida este mare sarbatoare…in concluzie, am ramas la sora mea prin aceasta zona. Si daca tot m-am intalnit cu atat de multe rude, o matusa de a mea se gandeste sa imi puna si de o combinatie cu un baiat.

Deci..amatori, grabiti-va. Voua, celorlalte matusi, va spun sa stati linistite ca mie nu imi place nici combinatia asta, nici altele. Si pentru ca voi nu stiti engleza, va descriu mai jos cum sta treaba cu nebunul (Cornel crede ca eu scriu “despre Oak si alti nebuni in cuvinte tari”) din visele mele.

“When Farmer Oak smiled, the corners of his mouth spread till they were within an unimportant distance of his ears, his eyes were reduced to chinks, and diverging wrinkles appeared round them, extending upon his countenance like the rays in a rudimentary sketch of the rising sun.

He had just reached the time of life at which “young” is ceasing to be the prefix of “man” in speaking of one. He was at the brightest period of masculine growth,for his intellect and his emotions were clearly separated: he had passed the time during which the influence of youth indiscriminately mingles them in the character of impulse, and he had not yet arrived at the stage wherein they become united again, in the character of prejudice, by the influence of a wife and family. In short, he was twenty-eight, and a bachelor.”

Si tot pentru voi, ca sa intelegeti pana la urma ceva, va propun un dialog din “Departe de lumea dezlantuita – Far From the Madding Crowd”, de Th. Hardy.

Oak: Haide…gandeste-te pentru un minut sau doua. Te voi astepta o vreme, domnisoara Everdene. Te casatoresti cu mine? Fa-o si te voi iubi intr-un mod deosebit!

Everdene: Incerc sa gandesc…insa in momentul in care incerc sa gandesc mintea mea o ia razna…

Oak: Atunci..spune-i sa vina inapoi.

Everdene: Atunci lasa-mi timp…

Oak: Te pot face fericita. Vei avea un pian intr-un an sau doi. Femeilor de fermier le este ingaduit sa aiba piane acuma. Si eu voi repeta la fluier indeajuns de mult ca sa pot canta impreuna cu tine in fiecare seara.

Everdene: Da… Cred ca mi-ar placea asta.

Oak: Si puteam avea flori frumoase si pasari.

Everdene: Asta cred ca mi-ar placea foarte mult.

Oak: Si un solar pentru castraveti… ca un adevarat domn si ca o adevarata doamna.

Everdene: Da.

Oak: Si cand nunta se va termina, ne vom pune numele in ziar, la lista de proaspat-casatoriti.

Everdene: Cu drag as dori sa fac asta

.

Oak: Tot acolo vom anunta si numele copiilor nostri…numele fiecaruia dintre ei! Si acasa, langa foc, oriunde ma voi uita, acolo vei fi. Si oriunde te vei uita tu, ma vei gasi pe mine.

Everdene: Asteapta…Nu fi obraznic! Nu are niciun rost. Nu vreau sa ma casatoresc cu tine.

Oak: Incearca!

Everdene: Am incercat in tot timpul acesta in care m-am gandit. Si casatoria nu ar fi placuta intr-un singur sens. Oamenii vor vorbi despre mine, vor crede ca este triumful meu, ca am castigat batalia. Dar un sot…

Oak: Adica!

Everdene: De ce…sa fie intotdeauna acolo cand il voi cauta…

Oak: Da…bineinteles.

Everdene: Uite…vreau sa spun ca nu m-ar deranja sa fiu mireasa la o nunta…daca as putea fi o mireasa fara a avea si un sot. Dar, din moment ce o femeie nu poate fi mireasa de una singura, nu ma voi marita. Cel putin nu deocamdata.

Oak: Asta este o explicatie teribil de ciudata… Nu stiu ce s-ar putea spune mai stupid decat acest lucru. Te rog, nu fi asa… De ce nu m-ai avea pe mine?

Everdene: Nu pot!

Oak: Dar de ce?

Everdene: Pentru ca nu te iubesc!