Am povestit de drum, am povestit despre transportul din Lisabona și despre plajă și apoi despre cum a fost la Oceanario. Astăzi vorbim despre ce am făcut în urmatoarea zi.
Hippo Hippo – autobuzul barcă
Ne-am trezit cu șanse mari să ajungem la programarea de miercuri, însă doar pentru că era la 12:00 și era aproape de noi. Am luat bilete în avans la o plimbare cu Hippo, un autobuz care te ducea un pic prin Lisabona și apoi se transforma în barcă.
Locurile erau alocate de cei de la autobuz, dar am stat relaxați că sigur prindem 2 la geam. Fetele au avut o problemă cu statul la geam vacanța asta, peste tot. Le-am mai temperat un pic, dar la oboseală și entuziasm, e dezastru! Surpriza a fost că 2 dintre locurile noastre erau la ieșirea de urgentă (singurele locuri așa din tot autobuzul) și pe acele locuri nu au voie copiii la geam. Tragedie mare!
Am observat un grup mare din Brazilia și am mai observat că doar un cuplu era fără copii, așa ca i-am rugat să facem schimb și, din fericire, au acceptat. Mi-a plăcut la plimbare că centura era obligatorie și pentru copii aveau boostere.
A fost o plimbare plăcută, ghidul ne spunea multe lucruri interesante despre Lisabona. Romanița își dorea să ajungă la momentul în care autobuzul se va transforma în barcă și atunci când acest lucru s-a întâmplat, a fost cu aplauze, strigăte și câțiva stropi de apă. Excelent!
Din apă, barca-autobuz a navigat în jurul Padrão Dos Descobrimentos, construit (ca multe altele în zona Belem) în 1940, cu ocazia Expoziției Mondiale Portugheze, apoi am mers de-a lungul râului Tejo și am trecut pe lângă Fundația Champalimaud, un centru de cercetare și spital în formă de navă. E un centru spectaculos, fiind construit din start pentru a putea fi vizitat, dar un centru în care e minunat să lucrezi ca cercetător.
Evident că am trecut apoi pe la Torre de Belem și am ajuns la Turnul de Control al Portului, un turn înclinat, cu o arhitectură modernă care seamănă cu un far. Turnul este construit din materiale care își schimbă culoarea în timp. E interesant de văzut cum arăta acum 10 ani și cum arată acum.
După plimbarea prin apă, ne-am întors pe uscat, am mai povestit un pic despre Lisabona și apoi, dupa o oră jumătate, plimbarea s-a terminat.
Parcul păunilor și mâncarea portugheză
La un kilometru și un pic de doc, dacă urcam mai sus, era Parcul Necesidades, un parc unde păunii umblă liberi. Încă de la intrare am observat un lac cu rațe și gâște și fetele au avut noroc: era ora la care un domn le hrănea, așa că l-au putut ajuta cu entuziasm.
După ce am părăsit zona lacului, am urcat prin parc pana la zona cactușilor imenși, am făcut baie de soare din ăla bun, am căutat să vedem cât mai mulți pui de găină prin iarbă și așa au trecut vreo 3 ore.
În drum spre stația de autobuz, ne-am oprit la un restaurant local. Era gol, fiindcă era între prânz și cină. Familia care îl deținea (nepot și bunici) tocmai mânca, însă au spus că putem mânca și noi. Și wow, ce bun a mai fost! Am mâncat pește (cu un sos din ierburi mărunțite și ceva ulei de măsline, bucăți de usturoi și ce-o mai fi fost pe acolo), Florin a vrut iepure cu orez și fetele au avut un pește fără oase. Desert am luat din tot ce aveau (cremă catalană, orez cu lapte, prăjitură cu cafea) și ne-a părut super rău că nu ne mai era foame mai mare ca să putem încerca și altele.
Cei aproape doi kilometri până acasă i-am făcut pe jos, cu Roma din când în când în cârcă la Florin, pentru că dealul era măricel. Însă, chiar și așa obosiți, nu am ratat un parc de joacă din apropiere.
Mâine poate mergem la Zoo.
Km din ziua precedentă: 7,5
Km azi: 10,5
In the madding crowd 