8 Săptămâni și un pic de viață

M-am gândit vreo 2 luni dacă ar trebui să scriu și să povestesc despre Ilinca și despre viața noastră împreună. Și am ajuns la concluzia că voi împărtăși niște aspecte ale minunii, în speranța de a da idei altor mămici sau de a-mi aminti mai încolo niște clipe. Btw, se pare că am o memorie care nu vrea să își amintească decât momentele frumoase.  Momente cum ar fi:

  • Când mergi în sufragerie pe fotoliul fantastic să alăptezi și adormi și tu și asta mică și n-ai nici cea mai mică idee dacă Ilinca a mâncat sau nu.
  • Când tot pe fotoliu, aduci copilul, adormi împreuna cu el câteva minute și apoi te duci și-l pui în pătuț. După care, îți amintești că, de fapt, nu i-ai dat să mănânce.
  • Când asta mică stă noaptea trează și zâmbește des, fără scandal, doar în brațe la tine.
  • Când doarme 3 ore pe piept la tata.
  • Când pleci pentru prima dată în oraș fără SNS (poate o să scriu un post dedicat problemei ca am avut puțină treabă) și de bucurie, alăptezi în Copou, pe o bancă.
  • Când scrii cu bebele in Wrap și știi că, atunci când se trezește, va striga de foame în secunda 2.
  • Când rămân hăinuțele mici.
  • Când îți spune cântarul că mogâldeața crește.
  • Când mergi la Kinetoterapie și Andreea (Kudos Kinego – povestesc și despre voi cândva) are răbdare să o adormi pe Ilinca sau lucrează cu ea la sân, pentru că nu prea poți să îți faci planuri la vârsta asta.
  • Când ai terminat a 5a runda de Un elefant se legăna și asta mică își ridică în sfârșit mâinile a copil sănătos și adoarme.
  • Când vine tata acasă.
  • Când, în mașină, o vezi cum se uită la ceva ce nu știe încă că există și în secunda 2 fie zâmbește, fie adoarme (sau plange că e roșu la semafor).
  • Când dansezi pe muzică clasică cu Ilinca în Wrap.
  • Când face tata poza la băiță și Ilinca stă pe tron ca o prințesă.
  • Când reușești să o liniștești după rarele momente în care plânge fără motiv. Și brațele când te dor. Și când inima cântă.
Advertisements

Despre EA

Povestea asta e despre ea, noua categorie a vieții noastre, o categorie pe care încă o studiem, pe care o alintăm, ne rugăm să crească frumos, să fie liberă, să aibă personalitate și sănătate.

Am intrat în concediu la final de Iulie după niște săptămâni nebune alături de oameni super mișto – adică nimic nou pentru viața mea. Apoi vreo 2 nunți, dintre care nunta lui Pitzi unde m-am cam agitat, revedere cu toate surorile (nu ne-am mai văzut în formulă completa de peste 10 ani) și odihnă printre picături, cumpărături online și discuții de femeie însărcinată (mulțam mult Oana și Maria!) Rebeca, sora mea, se ruga să i  se nască nepoata cât e în țară, eu mă rugam să mai stea puțin pentru că încă eram foarte obosită. De aceea, tot amânam momentul bagajului pentru maternitate, începusem să cumpăr chestii și să le trântesc în dulap, când voiam să spăl haine pentru bebe se lua apa, apoi nu mai aveam chef și tot așa. Am reușit totusi, acum vreo 2 săptămâni să citesc o carte despre naștere. Nu de alta, dar eu doream să nasc natural și am zis măcar să vad ce presupune și ce pot sa fac pentru reușita gândului meu. Când aveam câte o carte despre sarcină și îngrijrea copilului în mână, mă focusam pe sarcină și mă opream la partea de îngrijire a copilului pentru că, pentru mine, era un moment încă îndepărtat, cam pe la final de septembrie.

Rebeca și Laur veniseră în vizită pe 21 August în Iași. Mi-a făcut gogoși și am petrecut timp frumos cu ea, băieții și Olivia. Seara am ieșit la masa în oraș toți și eu m-am mulțumit cu o salată și puțină prăjitură cu ciocolată. A fost o seara foarte faină, doar că mă simțeam foarte obosită și am decis să fac o baie (eu pe parcursul întregii sarcini am făcut mai mult baie decât duș, pentru că mă ajuta să ma relaxez) pentru picioarele mele umflate în special (cam acesta a fost singurul element neplăcut pe sarcină). M-am lungit multișor cu baia și înainte de culcare, vorbeam cu Florin despre Ilinca și ajunsesem la concluzia că, de acuma, diminețile, el nu se va grabi prea tare (nu ca s-ar grăbi el vreodată) pentru că ar vrea să mai petreaca timp cu mine și cu Ilinca, încă nenăscută. Pe la vreo 12 și ceva ne-am băgat la somn iar pe la 1 și un pic mi-am făcut obișnuitul drum la baie. Mi-am dat seama că ceva nu e ca de obicei (dar nu voi insista prea mult cu amănuntele că nu-i scopul acestul post să fac istorii medicale), am mai testat, am mai deschis o carte, am mai citit până când am zis: Hmm, oare să îl sun pe Radu? Radu, pentru cei care nu știu, e cel mai tare doctor-om și s-a nimerit să fie doctorul care m-a monitorizat în sarcină. Împreună am reușit să nu ne panicăm, nu m-a agitat, am încercat să nu îl stresez cu chestii inutile, dar a fost mereu la un email distanță când am avut nevoie. So, mulțam again! Știam de vreo săptămână ca în lunea aia Radu era de gardă la Cuza, locul unde îmi doream să nasc.

L-am trezit pe Florin și i-am zis să nu se panicheze, da ceva nu e ca de obicei  și probabil trebuie să mergem la spital.  I-am zis că îl sun pe Radu să văd ce zice. Radu mi-a zis să vin la spital iar Florin a sărit din pat luând primul tricou la îndemână pe care scria: 100% Lazy! Am luat geanta personalizată primită de la Penina și am pus câteva chestii în ea, dar ajunsă la maternitate am zis că o las în mașină că eu nu am cum să nasc așa devreme (36 saptămâni și câteva zile). Pe Rebeca și pe Laur i-am trezit și le-am zis că le dam vești mai încolo.

Treaba mai departe a fost… mișto. Am ajuns pe la un 3.30 la maternitate, Radu mi-a zis că totuși eu nasc azi, Florin umbla prin oraș fără bani să-mi cumpere Magura (cardul lui și cash-ul ramăseseră la mine în poșeta și poșeta o aveam cu mine), inițial am crezut că o să nasc în jurul amiezii, apoi lucrurile se precipitau și până la urmă, la ora 8.10, printr-o naștere naturală frumoasă (adică să spunem că aș mai naște cel puțin o dată așa) a apărut pe lume Ilinca-Olivia Ciobanu.

Well.. și de atunci a început nu doar o categorie, ci însăși viața.

img_6209-e1459600299586
Sursă foto:bebicarfashion.ro

 

 

Cipru – pentru soare, apă și oameni

Nu știu cum de ne-am decis pentru Cipru. Poate pentru că ne plac atât Turcia cât și Grecia. Sau pentru că i-am cunoscut pe verii lui Marian Marian care locuiesc acolo. Cert este că am evitat resort-urile și am încercat să cunoaștem oamenii și insula. Experiența noastră, povestită pe larg, mai jos – pentru e ne aminti de ea mai târziu.

 

Detalii organizatorice

Biletele de avion le-am achiziționat pe ruta Iași-Larnaca, cursă operată de Wizzair. Luate din Februarie pentru 30 Aprilie – 10 Mai, au costat în jur de 1000 de lei pentru 2 persoane (preț în care intră și un bagaj de cală de 23 de Kilograme). Cum aveam de gând să nu stăm într-un singur loc ni s-a părut util să nu avem câteva genți cu noi, așa că ne-am limitat la strictul necesar. Planul inițial era: 3 nopți Larnaca, 2 nopți Ayia Napa și 5 nopți Paphos. Primele 3 zile erau de recunoaștere și cunoaștere a peisajului, 2 de văzut Mamaia din Cipru, iar ultimele 5 de relaxare (noi așa ne planificăm mereu și sfârșim prin a face tot felul de activități în final). De aceea și cazările alese au respectat planul inițial. Doar că, din greșeală, am făcut o rezervare pe Booking.com pe Aprilie în loc să fac pentru Mai pentru Ayia Napa. Când mi-am dat seama, am încercat să fac din nou rezervarea dar prețurile explodaseră puțin. În plus, tocmai îmi luasem un ghid de călătorie pentru Cipru unde se vorbea foarte frumos de Nicosia. Așa că, am renunțat la Ayia Napa pentru cazare (luând în calcul o vizită cu autobuzul că doar e la 45 de minute de Larnaca) și am făcut booking nou pe Nicosia. În Larnaca am stat într-un apartament super simplu și cam vechi, dar cu legături bune de transport în comun și cu plajă exact în fața. A costat 150 de euro pentru 3 nopți și avea 2 dormitoare, 1 baie și un living space + terasa. Prețul este pentru tot apartamentul pe care l-am împărțit cu Anna și cu Edi. Pentru Nicosia am optat pentru un fel de Boutique hotel mai cu stil, în centrul orașului aproape de linia verde, unde am avut 2 camere separate care ne-au costat 80 de euro de cuplu pentru 2 nopți. În Paphos ne-am promis de la început că ne vom răsfăța! Which we did!  Am căutat pe Booking.com o casă numai pentru noi care să arate super bine, să aibă toate dotarile (inclusiv mașină de spălat că veneam de pe drum), piscină și să fie buna pentru relaxare. Aici am plătit pe toată casa (2 dormitoare, o baie cu cadă, o baie de seviciu, terasă, leaving și bucătărie echipată complet) 565 de euro pentru 5 nopți. Cam asta cu cazările, să trecem la lucrurile mai de atmosferă.

 

Larnaca

Am ajuns in Larnaca pe seară și facusem rezervare să ne aștepte un nene cu o mașină pentru a ne duce la hotel. Eram cumva accidentați, Florin având mâna ruptă așa ca am preferat să nu avem aventuri din prima seară. Cam in 20 de minute am ajus la hotel și după ce ne-am cazat am plecat în recunoaștere. Zona în care ne aflam nu era una centrală dar am avut ocazia să experimentăm, pe stomacul aproape gol, un Meze autentic. Pentru cei care nu știu, Meze este o masă compusă din mai multe feluri de mâncare, de la aperitive, salată până la pește, carne și diverse garnituri. Costă în general 15-17 euro de persoană și trebuie minim 2 persoane pentru a o comanda. Nouă ne-a ajuns cam pentru 4 persoane și recomandam Vlachos Taverna . Păcat că, de foame, am uitat să facem poze.

Larnaca ne-a plăcut în plimbarea de a doua zi dar, recunoaștem, nu ne-am plimbat extraodinar de mult prin oraș, nu am mers la plajă și nici nu am făcut mare lucru prin zonă. Ne-am rezervat o zi pentru plimbare prin centru, ne-am învârtit pe faleză și am mers în partea fostă otomană, denumită Skala. Surprinzător, oamenii sunt calmi, puține claxoane în trafic, pietonii sunt respectați și nimeni nu este agresiv cu turiștii. Ca să nu mai spun că, atunci când întâlneai un român stabilit în Cipru, omul era foarte bucuros să vorbească cu tine în românește.

This slideshow requires JavaScript.

 

Aiiii… Capo Greco!

Ne-am trezit devreme pentru a prinde autobuzul spre Ayia Napa. Anna se documentase și îmi povestise despre Capo Greco și Sea Caves, locuri din apropierea stațiunii pe care noi o numeam Mamaia Cipriotă. Deși inițial ne planificasem să vedem plaja din Ayia Napa și apoi să megem la Capo Greco, am decis în ultimul moment să mergem întâi spre Capo Greco cu un autobuz care pleca din stația în care tocmai ajunsesem.

Am coborât în stația cu numele Capo Greco și de acolo am pornit pe un Natural Trail spre Capo Greco. Am ales varianta mai accidentată și am evitat drumul parțial asfaltat. După câteva sute de metri, am început să vedem Capo Greco în zare și un  indicator spre Sea Caves în dreapta. Ne-am schimbat democratic (fetele au propus, baieții s-au supus) opțiunea din nou si am decis să mergem spre Sea Caves. Vremea era ideală, nu prea cald (deși era amiaza), bătea o briză frumoasă și folosisem cremă de soare din belșug. Am mers cam o oră pe țărm, ne-am fotografiat cu toate apele albastre și pietrele maro, am mâncat bananele și prunele luate de acasă și, în speranța că după următoare stâncă vor fi peșterile, am continuat. Am văzut în zare un loc unde se aflau mai mulți oameni și am decis să vedem dacă acolo sunt cele mai faine peșteri. Abia când am ajuns acolo ne-am dat seamă de minunile naturii:

UNADJUSTEDNONRAW_thumb_572

După ce am admirat și am făcut poze, ne-am îndreptat pe un drum de cateva sute de metri spre șoseaua principală. De acolo, am mai mers un kilometru și am prins exact autobuzul spre Ayia Napa. Cipru, începem să te iubim!

 

 

Nicosia

Capitala Ciprului e un oraș graniță între două foste lumi. O scurtă istorie a Ciprului vorbește despre o insulă împărțită între o zonă de Nord (Republica Turcă a Ciprului de Nord) și o zonă de Sud, dominată de influențe grecești. În Nicosia, aceste 2 părți sunt separate de o linie (numită Green Line) iar cei care vor sa treacă dincolo  au această posibilitate de câțiva ani dar, trebuie să prezinte un act de identitate sau pașaport. Așa că, poți experimenta 2 culturi la distanță de 5 minute una de alta. Noi am trecut linia verde și am mâncat ceva cu specific turcesc și apoi ne-am pierdut pe străzile dărăpănate din zonă nu înainte de a vizita o moschee și bazarul turcesc.

În partea de Sud zona era diferită și mai modernă. Sunt străzi cu multe magazine și restaurante, zone vechi dar întreținute și mult șarm. Am făcut o plimbare la pas în jurul zidurilor venețiene (Ciprul a fost la un moment dat sub ocupație venețiană), am vizitat o expoziție intersantă la Farmagusta Gate și am mers la Muzeul Motocicletelor.

 

UNADJUSTEDNONRAW_thumb_793UNADJUSTEDNONRAW_thumb_786UNADJUSTEDNONRAW_thumb_5e1UNADJUSTEDNONRAW_thumb_5dbUNADJUSTEDNONRAW_thumb_5bdUNADJUSTEDNONRAW_thumb_5b9

 

Paphos

Ne-am decis de acasă ca Paphos să fie destinația noastră de relaxare. După ce ne-am dat seamă ca e cam greu cu transportul public, am închiriat o mașină pentru vreo 30 de euro pe zi și cu benzină de 20 de euro am hoinărit vreo 3 zile și un pic. Paphos a fost declarată Capitală Culturală Europeană pentru acest an și se pare că nu duce lipsă de turiști. Nici nu ar putea fi altfel pentru că oamenii de aici sunt foarte calzi și primitori și incredibil de relaxați.

Am vizitat într-o dimineață Parcul Arheologic din Paphos, o impresionantă zonă care cuprinde ruinele orașului din perioada greacă și romană. Printre alte construcții, se află patru vile romane cu podele din mozaic foarte bine conservate. În dreptul zidurilor dintre camere s-au construit punți de vizitare și poți să îți imaginezi cum arată casa.

This slideshow requires JavaScript.

 

Blue Lagoon

Într-o dimineață ne-am pornit spre Laguna Albastră, un loc la vreo oră de mers de Paphos. Nu știam exact dacă putem ajunge cu mașina sau trebuie să luam alt mijloc de transport. Am mers până la Băile Afroditei (un parculeț cu o mică grotă, nimic deosebit în opinia mea). De acolo trebuia să ne decidem ce facem mai departe. Puteam urca pe jos cam vreo 1.5-2 ore sau… puteam lua un Safari Buss care tocmai se pregătea să urce. Din prea multă lene pe moment și pentru că trebuia să ne decidem repede, am ales jeep-ul transformat în autobuz.

Drumul a fost fascinant cu o priveliște impresionantă la mare! Pe lângă faptul că era foarte accidentat, mergea pe marginea stâncilor și șoferul ne dădea ceva emoții, deși, povestea el, în 50 de ani nu avut nicio amendă și niciun accident. Am mai aflat de la omuleț că nu se dorește repararea drumului și asfaltarea lui pentru că asta ar însemna mai multe mașini, mai multă poluare și Paphosul se dorește un loc mai altfel iar Laguna Albastră cu atât mai mult.

Când am ajuns, șoferul a oprit mașina chiar la buza stâncii dându-ne emoții, din nou. Ne-a arătat pe unde putem coborî spre mare și urma să ne revedem într-o oră și jumătate pentru drumul de întors. Pe niște stânci care se clătinau puțin, pe o cărare care abia se zărea dintre pietre, coborai până la apa albastră-verzuie. Cam vreo 10 oameni, plus cei 8 vecini ai noștri de autobuz și vreo 2 bărcuțe oprite în apă… aceștia eram toți vizitatorii lagunei. Era liniște, fiecare avea bucata lui de plajă și stâncile după care se putea schimba. Minunat loc! Și minunat drum de întoarcere, cu emoții, cotituri și priveliște la marea albastră.

This slideshow requires JavaScript.

 

Cipru a reprezentat o oază de liniște și relaxare pentru noi, cu o medie de 10 kilometri pe zi de mers pe jos. Dacă eram mai în formă ne-am fi adventurat și prin alte locuri. Pentru cei care doresc să îl viziteze, oamenii Ciprului sunt unul dintre cele mai faine lucruri, merită ascultați, cunoscuți și respectați. Noi ne vom întoarce cu siguranță, mai ales că faci aproximativ 2.5 ore cu avionul până la mare. Și ce mai mare!

 

UNADJUSTEDNONRAW_thumb_701