Plitvice – o aventură accesibilă cu un copil sub 2 ani

Plitvice e o minunație de loc, cu multă apă, lacuri și cascade, ușor aglomerat, cu trasee mai grele sau mai ușoare. Nu a fost prima vacanță de hoinărit a Ilincai dar, fiind una mai specială, m-am gândit să o povestesc aici.

De ce și cum

Suntem in vacanță în Italia, la sora mea. Căutând locuri aproape de Italia și mai greu accesibile din Romania, mi-am amintit de Plitvice. Știam câțiva prieteni care fuseseră în Plitvice Lakes National Park. Așa că, uitându-mă pe Google Maps am văzut ca locul era la vreo 4 ore și un pic de localitatea în care locuiește sora mea.

Așa că, ne-am decis să venim aici, am căutat cazare în zonă (accesibilă ca preț în această perioadă) și în ziua aleasă, am sperat ca Ilinca se va trezi mai devreme ca să putem pleca spre Croația – ceea ce s-a și întâmplat. Pe la 9.30 ieșeam din casă, pe la 3 după masa ajungeam la Rakovika unde am avut cazarea (în timpul asta am făcut și o pauză de brunch în Slovenia unde am dat peste un chelner grozav!).

Cazarea am ales-o la un fel de pensiune la 10km de parc. Aici toată zona e plină de astfel de pensiuni. Ce îmi place maxim e că toate au spațiu de joacă pentru copii. Asta a noastră avea o grădină mare cu flori de câmp, 3 leagăne (gazda are 3 băieței), tobogane, groapă cu nisip, balansoar, trambulină și cațel. Legat de spațiul de joacă, am observat că și restaurantele au locuri frumoase, din materiale de calitate.

Curtea pensiunii, după o ploaie cu grindină

După amiază am vizitat peștera Baraceve și ne-am jucat în curte. Povestesc, sper, și despre asta.

Plitvice – biletele și intrarea în parc

E recomandat ca biletele pentru parc să fie achiziționate online. Astfel, se evită coada imensă de la Casa. Eu am luat biletele online și am ales să le iau pentru 2 zile pentru că nu știam sigur cum va fi vremea. Am făcut bine pentru că vineri vremea a fost perfecta (20 grade, ușor cu nori) iar sâmbătă a plouat.

Cand cumperi biletele online trebuie să menționezi ora de intrare în parc. Eu am ales 11 că nu știam cum se va trezi. Ora e de maxima aglomerație, dar nah, nici nu voiam să trezesc copilul după puține ore de somn. Cei care puteți, alegeți o oră cât mai apropiată de 7.30 cand se deschide parcul. Veți evita astfel aglomerația.

Sunt 2 intrări in parc. Intrarea 1 pornește de la Lacurile de Jos și poți urca la Lacurile de sus având cascadele în față. Intrarea 2 e mai apropiată de Lacurile de Sus, poți alege să cobori de la Intrarea 2 la Intrarea 1 sau să te plimbi în zona lacurilor de Sus.

Sunt câteva trasee care diferă ca durată și locuri vizitate. Sunt trasee circulare, trasee care trec atât pe la Lacurile se Sus cât și la cele de Jos, trasee pentru partea de sus sau pentru partea de jos. Pe parcursul traseelor sunt lacuri care se trec cu vaporașul și stații de trenuleț electric pe roți. Așa că, se poate îmbina mersul pe jos cu relaxarea pe o bancă, plimbarea pe lac cu vaporașul sau, dacă ești curajos, faci un trail de 18 kilometri, fara vaporaș și mașinuțe: adică merge pe malul lacurilor de jos până sus. Traseele sunt ușoare ca dificultate, nici nu simți ca faci mare efort ca intensitate. Ca durată… după cum vă e mersul. Sunt trasee de la 2 ore pâna la 8 ore, măsurate in general cu tot cu opriri.

Cercetând traseele pentru a vedea pe unde trebuie să continuăm

Potecile sunt de lemn sau de piatră, multe scări și balustrade puține. Așa că, nu recomand a se intra cu un copil în căruț. Noi am optat pentru sistem și a fost foarte bine.

O aventură de vreo 6 ore

Surprinzător, în ziua de vizitat, Ilinca s-a trezit devreme. La micul dejun am mâncat foarte bine. Știam că ofertele de masă nu sunt foarte variate, însă restaurantele pot fi aglomerate, nici ideea de gustare gătită pe căldură nu ne surâdea, așa că, am mâncat consistent înainte de plecare. Ilinca nu se mai sătura de pâine cu unt, avocado, roșii și iaurt. Așa că, eram sigură că nu va face urât prea curând (Ilinca urlă efectiv la foame!). Am luat fructe și dulciuri pentru noi în parc, apă, iar pentru Ilinca căpșuni, banane și lăptic la purtătoare.

La 9.30 am fost la parc, am ales intrarea 1. Chiar dacă părea deja aglomerat, eu le tot ziceam că încă nu e ora de vârf, deci e foarte bine. Eu am luat biletele pe 2 zile, iar la cumpărare trebuia să specifici ora de intrare în parc. După cum spuneam, am trecut ora 11. Așa că… am fost nevoiți să stăm pâna la 11 pentru a intra. Se poate intra in intervalul de 1 oră de la care a fost cumpărat biletul. Așa că, am cules conuri de brad, am băut o cafea, ne-am alergat pe acolo până s-a făcut ora 11 și, cu parcul deja aglomerat, am pornit în expediție.

Restaurantul de la Intrarea 1

Primul cadou pentru Florin, de la Ilinca

Am uitat să menționez formula de start: Sarmiza și Cosmin (sora și cumnatul), Florin (care împlinea niște ani buni) și Ilinca de 1 an și 8 luni.

Cum am intrat în parc ne-am dat seama că cel mai bine ne va fi între grupuri. Oricum ne vor depăși toți, dar, așa puteam avea căteva poze fără 100 de oameni în jur sau puteam să o lăsam pe Ilinca să meargă singura. Așa că, așteptam să treacă pe cat posibil un grup mare, apoi ne opream și noi pe unde doream să ne uitam mai bine la peisaj.

Evident, nu am ales cel mai ușor traseu. Nici cel mai greu. Am ales traseul C, traseu care porneste de jos și ajunge în cel mai îndepărtat punct de sus. Mergi pe jos vreo 8 kilometri, schimbi 2 vaporașe cu care mergi vreo jumatate de oră în total, iar la întoarcere cobori cu trenulețul electric pe roți+încă un kilometru pe jos până la locul de la care ai plecat.

Nu vreau să descriu musai lacurile și ce întâlneam pe traseu. Povestesc un pic ce ne-a plăcut și ce ni s-a potrivit nouă.

Cascada mare

Nu am coborât să facem poze chiar în dreptul ei, am admirat-o de sus. Era maxim de aglomerat, cararea destul de îngustă și nu aveam chef de echilibristică cu Ilinca în sistem. În plus, preferam mersul în locul statului la coadă și estimam că statul acesta chiar la începutul traseului ne va impiedica să-l ducem până la capăt. Așa că, am trecut mai departe și ne-am bucurat de 25% mai puțini turiști, așa, dintr-o dată.

Rațele și peștii

Ilinca a făcut o pasiune pentru rațe (printre ultimele, ca se schimbă des). Așa că, atunci când a văzut o rață ieșind din lac, a fost super fericită. Și rațele astea tot apăreau, uneori în momente în care fetița își pierdea răbdarea, așa că au contribuit la succesul zilei.

Vaporașele

Ilinca iubește un personaj al unei cărți muzicale, Paco (în franceză). Ei, în cartea despre Vivaldi, Paco merge în vizită la Veneția și își începe aventura cu un vaporaș. Noi tot i-am povestit că vom merge la Veneția, am luat și cartea cu noi. Așa că, atunci când am ajuns la coada pentru vaporaș, Ilinca a stat foarte liniștită spunând de câteva ori: “Papu, apa!”

Alăptare înainte de plimbarea cu vaporașul

Rațele de la pontonul pentru vaporaș

I-a plăcut mult plimbarea cu vaporașul mai ales că, în sistem fiind, stăteam mai sus și în față. Fiind și ora somnului, a adormit în sistem după 10 minute și a tot dormit vreo oră. Între timp, noi mai schimbasem un vaporaș și am ajuns în partea de sus a lacurilor.

Sistemul de purtare și încrederea

Din punctul meu de vedere, un sistem de purtare iți ușureaza mult viața și îți susține aventura. Ilinca e în perioada în care vrea să facă totul singură. A stat în sistem o perioadă, a mers pe jos unde se putea (singură, rar a vrut de mână).

Pauză de sistem

Atunci când era periculos să o ținem în brațe o puneam în sistem, explicându-i mereu de ce facem asta, cam cât va dura (până vedem o rață, de exemplu). Protesta un pic, dar pe urmă accepta. 

Acesta e farmecul atunci când lași copilul liber la descoperit, dar are încredere în tine și face chestii care nu îi convin neapărat, dar care, sunt necesare (aici mereu ne întrebam și noi cât de necesare sunt).

Somnul dulce, în sistem, pe vaporaș

Traseul C

După ce ne-am coborât din al doilea vaporaș, jumătate din cei de pe drum erau prin alte locuri. Drumul printre potecile de pe lacuri și printre cascade a fost minunat, mai ales că nu era aglomerat. Iar pe ultimii 3 km (nu știam sigur câți mai sunt, estimam în funcție de cât zicea telefonul ca am mers) eram noi și foarte puțini oameni.

După niște cascade mai măricele, am rămas câțiva oameni pentru a urca la Stația 3 (punctul cel mai de sus de unde putea fi luat trenulețul). Partea asta ne-a plăcut pentru că a fost liniște, mers în voie și sunet de apă peste tot.

Hair Styling

Independența Ilincâi și relaxarea mamei

Când am ajuns sus, mie personal nu mi s-a părut că a fost un traseu lung. Chiar am fost surprinsă când s-a terminat.

Învingători!

Trenulețul

Nu cred că am o poză cu el. Ilincăi i-a plăcut plimbarea cu Uuuuuuuu care era de fapt un fel de autobuz electric cu formă de trenuleț și mai multe vagoane.

Am coborât cu trenulețul prin curbe, unele de 180 de grade, admirând de sus, în sens invers, lacurile și cascadele. Experiența a meritat, atât pentru adrenalină (stateam chiar în față, auzeam frânele scârțâind) cât și pentru concertul Ilincăi: a cântat tot drumul.

Dacă la momentul ajungerii în vârf nu eram obosiți, plimbarea cu trenul ne-a făcut să realizăm ca eram totuși. Mai ales că, de la stația de trenuleț (St 1) până la intrarea 1, mai aveam de coborât vreun kilometru. Din fericire, Ilinca a vrut la Cosmin în brațe (el o duce în brațe întrebând-o ca ce fel de animal preferă să o ducă), așa că noi am putut să mai admirăm cascadele un pic și să ne odihnim în mers.

Când am ajuns la intrare, am mers sa iau ceva de la Gift shop și Ilinca s-a întâlnit cu o bancă. Deși era foarte veselă și vitează, s-a tolănit și ea pe bancă lângă Cosmin și la întrebarea “Unde e Ilinca?” am primit un răspuns încet, abia rostit: “Ici”.

No worries, copilul s-a revigorat în zece minute când a ajuns la restaurant și s-a infipt într-o ciorbă și într-o porție de paste. Apoi s-a mai jucat o oră că restaurantul avea un loc de joacă foarte frumos. La 8 și un pic se dormea, dar, pe la 9, s-a trezit pentru o porție de pepene roșu și o poveste despre Mac Mac și Piști (pești).

Advertisements

Ilinca – o mică evaluare a primului an

Azi Ilinca a împlinit un an și noi tot un an de când suntem părinți – evident, nu? A fost un an plin de bucurii, griji, responsabilități și dragoste. Multă dragoste, redescoperită în multe feluri și trăită mereu altfel.

Am fost curioasă cum mă va găsi pe mine primul nostru an cu Ilinca și sincer, sunt mândră de tot ce am făcut în acest an, sunt mulțumită de mama care i-am fost Ilincăi și sunt extrem de bucuroasă că am descoperit tone de răbdare și înțelegere în mine. Am martori pentru toate de mai sus și cred că angajatorul meu, prietenii mei și familia mea au câștigat toți din venirea pe lume a Ilincăi.

Acest an din viața noastră a coincis cu bucurii cu copii pentru sora mea, nepoțica mea și câteva prietene foarte bune. Abia când vorbeam cu ele despre primele săptămâni ale bebelușului lor și încercam să le încurajez, îmi dădeam seama că și eu am trecut prin niște etape interesante. Și acum, uitându-mă în spate, cred că aș mai putea împărtăși din ce am trăit și ce m-a ajutat foarte mult pe mine. Fac o listă mai jos și promit (în măsura în care și Ilinca va fi de acord) să scriu în curând despre:

  • Cumpărăturile pentru Ilinca: de la detergent la haine sau șampon, sunt niște chestii utile pe care le-am descoperit și as vrea sa recomand mărci și magazine.
  • Cum mănâncă Ilinca: cum am început autodiversificarea, cum arată meniul, cum am evoluat.
  • Cum doarme Ilinca: ce se întâmplă cu bebele în diferite etape din viața lui, cum îl poți ajuta, cum nu se doarme.
  • Cum mănâncă sân Ilinca: aici am tot scris, lucrurile sunt foarte bune acum, dar aș dori să vorbesc despre cum alăptarea este foarte puțin încurajată și ce putem face pentru a schimba acest lucru, măcar la nivel de familie și prieteni.
  • Ce *citește* Ilinca: cărțile care îi plac, cărțile pe care le roade, cărțile pe care le am în listă.
  • Cum a mers Ilinca: acum nu merge nici măcar de-a bușilea dar nu o forțez, va merge și se va ridica când va dori. Până ajung aici (de fapt postul va fi despre unicitatea copiiilor și prostia de a-i compara) există șanse să se pornească.
  • Book Review: The Wonder Weeks (o carte pe care o recomand pentru linistea psihică a mamelor și pentru a înțelege ce se întâmplă cu bebele)
  • Book Review: Antiparenting (citire în curs, până acum foarte interesantă)

Asta e lista mea, dacă mai sunteți interesați despre anumite subiecte, sunt deschisă la sugestii. Mai jos o poză cu minunea, florile de la unchiul și papucii care sunt mai interesați decât orice jucărie.

IMG_0023

 

 

Prima sedinta foto

Cand era foarte mica Ilinca nu am vrut sa o stresam cu poze profi. Nici cand era mai mare nu am vrut asta dar, m-am tot gandit si razgandit si am programat o sedinta cand Ilinca avea 9 luni si jumatate. Am vrut o sesiune foto in natura si am am ales un profesionist sa ne ajute: Gabriela Insuratelu

Prima “incercare” a fost ora sedintei: dupa 19 seara. Treaba cu ora era dictata de profesionismul Gabrielei: lumina trebuia sa fie perfecta. Pana am ajuns la sedinta propriu zisa, ora asta a devenit ora de somn sau maraiala inainte de somn a Ilincai. Cu toate eforturile mele de a dormi ziua, dintii si regresia somnului nu ne-au ajutat, asa ca am sfarsit prin a avea o Ilinca usor speriata de bombe la ora 19 si un pic.

Asa ca, ne-am jucat cu ce aveam, am facut chestii pe care le aprecia Ilinca, i-am aratat flori si iarba, copaci si frunze. Am stresat-o un pic, desi nu am pus-o in posturi ciudate, am facut poze cu muzica Danei Nalbaru pe fundal la boxele de la masina, ca niste parinti adevarati.

Si am stat cu sufletul la gura pana au venit pozele. Las mai jos cateva pentru exemplificare, cu multumiri Gabrielei si cu recomandarea de a o vizita in studio sau in natura.

P.S: Din seara urmatoare Ilinca si-a schimbat radical somnul, la ora 19 fiind fooooarte fresh.