0. Ora 7, dimineaţa, Sâmbătă. Prima fată a mamei şi a treia fată a lu tata. Petrecere la Smîrdan.
1. La sânul mamei nu se poate renunţa încă. Se aşteaptă întăriri.
2. Nu, e greşit. Acum sunt două. Rebeca se cheamă şi are fălcuţe şi păr drept. După ea, vine şi primul nepot. Mătuşă la vârsta asta, cool, nu?
3. Visează să meargă la grădiniţă, dar i se spune că e totuşi prea mică. În plus, mai aşteptă încă forţe ţipătoare.
4. Da, de patru luni, sunt trei şi în total cinci. Asta mică e negruţă: Or s-o numească Olivia (olive-măslin, deşi nimeni nu îi ştia pe atunci semnificaţia).
5. Grădiniţă, mâţe care rod strecători (primul sinonim pe la vârsta aia a venit). Una dintre surorile mai mari se hotărăşte să nu mai fie singură. Sorin îl cheamă pe individ.
6. Ultima vine şi se face un şase complet. Da, aşa da echipă. O să o cheme Sarmiza şi va fi prima blondă din familie.. la vremea aia.
7. Înţelege pentru prima dată că la grădiniţă nu poţi sta pentru veşnicie, chiar dacă te întrebi cum o să se descurce educatoarea „fără ajutorul tău preţios.” Familia se măreşte, prima nepoţică apare. E timpul pentru părăsirea celor şapte ani de acasă.
8. Şcoala de pe deal devine ocupaţia de zi cu zi şi pasiunea următorilor 8 ani. Se simte deja veterană. Încă o îngrozeşte învăţătoarea. E groaza respectului care o face să fugă atunci când îşi zăreşte Doamna pe stradă.
9. Prima iubire neîmpărtăşită… încă. Era frumos şi părea inteligent. Din când în când trimitea bileţele… la celelalte fete. Nu-i nimic, creştem noi mari şi tineri… aşa ca învăţătoarea cea nouă. Domnişoara îi vorbeşte de prietenie. Spune că vrea să îi fie prietenă.
10. Tata. Şi atât.
11. Două nepoţele scumpe ca două floricele de zambilă alungă lacrimile şi tristeţea. Da, e primăvară şi după mult timp, ninge de 17 ianuarie.
12. Gimnaziu şi Alex, cel cu clopoţelul în mână. Sau să fie creion… sau poate pensulă? Încă nu ştiu, dar a fost ciudatul care o făcea să viseze în Milleniul III.
13. Descoperă cu uimire că matematica poate fi frumoasă, dar când i se schimbă profesoara de română începe să îşi pună întrebări legate de clasamente. Da, e frumos cu domnul Gheorghiţă la biologie, cu ierbar şi ore de prăşit.
14. Începe să scrie poezii şi vede că îi poate bucura pe alţii prin tot ce poate fi. Începe să îi placă şi se simte fericită.
15. Grupa de companioni de la Dumbrăviţa. Plimbările pe câmp după dediţe, maturizarea mai spre exterior şi prima pereche de blugi noi.
16. Liceu. La prima întâlnire, numai ea nu ştia că d-l Ţârlea e un domn. (Credea că e o doamnă şi i-a dus şi flori în prima zi!) Apoi, a ştiut cine e el dar se tot întreba cine e ea.
17. Prima întâlnire cu economia. Şi economiei nu i-a plăcut de ea. Sau… să fi fost vina profesorului?! Primul telefon de la cineva care o va învăţa o parte din economie mai târziu.
18. Fetele de la Dorohoi. Prima petrecere surpriză (şi singura) şi primele lacrimi de fericire. În plus, prima aniversare fără regrete şi primul bilet spre Oradea.
19. Alege Jurnalismul şi vrea să uite de matematică. Între timp, învăţătoarea mai bătrână îi devine prietenă, iar cea tânără e mai mult decât o soră. Şi realizează că „acasă” e locul ala cu poezii scrise pe pereţi şi cu mămăligă caldă şi cartofi pe plită.
20. AMiCUS şi ar vrea să facă mai mult. Decoperă că are prieteni la facultatea cu cel mai înalt grad de inteligenţă (NU Jurnalism) şi e mândră de asta. În plus, viaţa la cămin e interesantă. Alt Alex, alt francez.
21. Cel mai aglomerat şi plimbat an din viaţa ei. Anul uitărilor, al începuturilor, al amintirilor şi iubirilor… E mai ciudată viaţa acum, dar ciudăţeniile i-au făcut întotdeauna bine. Şi ce dacă, doar mai e puţin şi o să meargă pe număr par.
22. Azi.
In the madding crowd 