Să am și eu, ca și vecinul meu, o capră sănătoasă

Când eram copil, momentul preferat al serii era să urmăresc știrile cu tatăl meu. Eram mândră când el, de oboseală, ațipea, iar eu îi prezentam ultimele noutăți când se trezea. Când se prezenta o listă de miniștri după alegeri, urmăream ecranul televizorului foarte atentă recunoscând mulți dintre cei numiți în funcție după numele auzite la știri. A doua zi, când apărea ziarul, citeam să văd ce am pierdut seara la televizor.

Am folosit mereu televizorul ca mijloc de informare și nu m-am bucurat prea tare când s-a pus cablu: cărțile reușiseră să mă fascineze mai mult.

Când Năstase a intrat la închisoare am simțit o tristețe prostească. Mi se părea aiurea ca un om așa de cunoscut să stea departe de familia lui. Îmi amintesc și acum momentul: eram în State și Florin insista că România se schimbă și treaba cu Năstase (deși ușor trasă de păr) e un început. Atunci m-am gândit pentru prima dată cât de ușor influențabilă sunt dacă pot simți milă pentru Năstase.

Așa că, am început să îmi pun din ce în ce mai multe întrebări, dar am avut momente în care am crezut într-un cal mai verde sau într-un altul de pe pereți mai frumoși. Am crezut și în USL, normal. Nu uitam cine e PSD-ul însă așa era momentul atunci, iar Florin tot spunea că trebuie să votezi pentru schimbare și să nu lași prea mult timp un partid să prindă rădăcini.

Când a fost treaba cu plagiatul lui Ponta am căutat pagina cu pagina să mă conving că e adevărat. Omul era tânăr, eu credeam în tineri și în faptul că nu îți poți întemeia o carieră pe ceva imoral. Valorile mele personale au fost incalcate grav atunci pentru că plagiatul era cel mai urat lucru pentru cineva care studise la Jurnalism – cel puțin pentru facultatea pe care am terminat-o eu.

Au urmat apoi alte momente interesante, ciudate și cu gânduri împrăștiate: Iohannis, Colectiv, Soros, Cioloș…

Din toate astea eu am învățat niște lucruri pe care le las aici, ca să îmi amintească de cine sunt acum:

• Valorile unui om îi ghidează deciziile. Dacă un om nu e obișnuit cu cinstea, cu alegerile proprii, cu asumarea răspunderii nu poate să recunoască și să condamne lipsa acestor valori.
• Noi cunoaștem într-o foarte mică măsura noțiuni elementare de educație civică: forma de guvernare, separarea puterilor în Stat, cine e ministru și ce poate face el, care-i treaba primarului sau cine e premierul țării și care îi treaba cu aceste alegeri. Acest lucru se întâmplă în mijlocul nostru, printre colegii de liceu sau facultate, printre vecinii tineri, printre prieteni sau colegi de serviciu.
• Noi nu avem (sau avem foarte puțin) mentalitatea lecțiilor învățate. Tindem să căutam scuze, să dăm vina pe alții, să moară și capra vecinului în loc să ne întrebăm: ce am învățat eu din acest episod din viața mea? Ce nu trebuie să uit? Ce pot schimba la mine pentru a ne fi, la toți, mai bine?
• Suntem individualiști și ne urâm grav unul pe altul uitând că, diferența de opinie e un dar, care te poate face mai bun dacă e folosit cum se cuvine. Când Să moară și capra vecinului va fi înlocuit cu Să am și eu, ca și vecinul meu, o capră sănătoasă, noi vom fi români și nu numai eu voi fi român.

Personal, voi face mai mult pentru a exemplifica oamenilor ce e toleranța. Nu voi accepta că lucrurile nu vor fi schimbate și voi analiza ideile și soluțiile indiferent de culoarea politică a celui care le propune. Nu îmi voi uita valorile, voi insista pentru pluralism si diversitate, voi merge la vot și voi trage la socoteală pe cei pe care i-am votat. A… voi face asta mai mult în viața reală decât de Facebook.

Cursa vieții prin Havana

Sar o zi de călătorie Trinidad-Havana și vă zic doar că am făcut vreo 4.5 ore cu o mașina, cu tot cu pană și că am revăzut Havana într-o altă culoare, mai colorată și mai modernă.

Eddy a fost cel care ne-a recomandat un prieten de-al lui și pentru 30 de CUC de persoană am ajuns la Havana. Reservasem niște camere prin Julia, tipa care ne-a găsit și cazarea în Havana. Ghinionul nostru și norocul nostrul totodată, Julia s-a cam încurcat așa că până la urmă ne-a găsit o altă cazare în Havana, foarte aproape de Hotelul Havana Libre. Pe proprietăreasă o chema Marylin și gătește într-un mare mare mare fel pentru niște prețuri mai mici ca la un paladar.

 

View from my bed.

Am ajuns în Havana când se filma un nou episod din Fast and Furious așa că unele străzi erau închise. Dacă am fi ajuns cu o zi înainte, am fi avut vedere la scena de filmare pe un bulevard apropiat. Oricum, am profitat să mai facem câteva plimbări în oraș, mers la pas de voie în scopul explorării locurilor necunoscute.

Hmm, ceva cunoscut?

Autostrada goală.

 

 

Ne-am decis să luam o excursie la Vinales cu autocarul la recomandarea cuplului din Iran.

Cu o seară înainte de marele eveniment, am pregătit tot ce trebuia să luam cu noi, mai ordonat ca niciodată. A doua zi am plecat spre Havana Libre (locul de întalnire și locul de unde am cumpărat biletele cu o zi înainte), hotel aflat la 10 minute de mers pe jos în ritm ușor alert. Înainte de a ieși din cameră m-am decis să nu îmi iau portofelul cu mine – nu am găsit niciun motiv în capul meu pentru a-l lua.

Imediat ce am ajuns la Havana Libre (cam cu 3 minute înainte de ora de întâlnire), mi-am dat seama că biletul pentru excursie se află la mine în portofel. Am întrebat  o tanti de la agenție dacă e vreo problemă că l-am uitat iar femeia mi-a zis să stau liniștită că e ok dacă am pasapoartele.

Nenea ghid, un om solid și dur, nu a fost de aceași părere și ne-a zis clar că, fără bilet, nu plecăm nicăieri. Am încercat să îl convingem dar fără niciun rezultat. Până la urmă, a zis că ne așteaptă 8 minute să venim cu biletul. Și așa a început marea cursă.

Cât restul lumii păzea autocarul, am alergat spre casă cât mă țineau picioarele și am profitat de faptul că alergam la vale. Am încercat să opresc un taxi dar omul a refuzat să meargă invers pe strada cu sens unic iar dacă am fi luat-o pe unde voia el, nu mai eram eu sigură că știam unde trebuia să ajung. Am alergat și,când ieșeam din casă cu biletul, ora era 7.58. Mai aveam 2 minute.

Am alergat la deal și, când colo, nenea cu taxiul dădea de zor înapoi pentru a ajunge la mine. Într-un minut eram la Habana Livre. Taximetristul, foarte simpatic de altfel, chiar a încercat să facă puțină conversație dar eu l-am înformat că, pentru moment, nu vorbesc spaniola.Viniales, Here we come!

 

 

 

Next (sper eu în curând): Despre Vinales și Pinar de Rio.

 

 

Nebuniile lunii Februarie încep cu angajarea unui killer

Prieteni, azi m-am decis care va fi tema lunii februarie. Pentru că de foarte multe ori am vorbit despre cât de mult îmi place să scriu pe nebunia asta virtuală de blog, voi alege ca temă a lunii februarie tocmai acest subiect, nebunia de a scrie, de a visa, de a face lucruri interzise, uitate. Voi încerca să redescopăr nebunii vechi, să îmi amintesc de nebunii noi, să încerc altele şi să îmi propun tot ce mi-ar trece prin cap.

Nu voi vorbi despre nebunii în ordine cronologică ci voi vorbi despre nebunii aşa cum îmi vin mie în minte. Ştiţi, am pe blog o propoziţie pe care o citesc şi eu altfel uneori. E vorba despre “Everdene e iar cu prostii pe afară”. Niciodată nu am scris şi nu m-am referit la prostii cu “Ş” în loc de “S” dar aproape de fiecare dată citesc contrar a ceea ce am scris. De aceea, ţin să vă precizez că luna acesta e posibil să vorbim puţin şi de prostie şi de proşti, fără a încerca însă să îi criticăm sau categorisim. Încercăm, poate, doar să îi studiem şi să povestim de ei.

Şi ca să vă povestesc totuşi ceva interesant, aş vrea să vă prezint un site din categoria “ce nebunii mai există pe lumea aceasta”. Adresa este următoarea: http://hire-a-killer.com/ . Ei bine, site-ul pare a fi al unei firme care se ocupă cu închirierea unor ucigaşi pentru tot felul de treburi de la omorât câini până la accidentat profesori sau părinţi pisălogi. Nu ştiu însă dacă este un site la panaramă sau unul serios, dar mi-a plăcut modul în care oamenii de acolo îşi explică meseria şi oferă garanţii. Câteva exemple:

Întrebare: Este crima împotriva legii?

Răspuns: Depinde. Da, sunt legi care spun că e ilegal să omori alţi oameni, dar mereu se găsesc excepţii. În unele circumstanţe, de exemplu în timpul războiului sau atunci când vrei să te aperi, este ok să omori. Legile nu sunt permanente şi se pot schimba. Odată, era ilegal să bei alcool şi femeile nu aveau drept la vot. Guvernul tău plăteşte oameni să omoare tot timpul. De ce nu poţi face la fel?
Întrebare: Cum ştiu că v-ţi făcut partea?

Răspuns: După ce munca a fost făcută, veţi primi un email prietenos care vă ca informa că serviciile pe care le-aţi solicitat au fost duse la bun sfârşit.

 

Am căutat puţin să văd poate găsesc mai multe detalii despre acest site. Nu am aflat decât că site-ul primeşte în jur de 1.5 milioane de vizite pe lună  şi că este cel mai popular în… India. Am mai găsit nişte referinţe pe alte site-uri şi comentariile erau ale unor oameni care doreau  pe cineva să fie killer-ul lor. Eu încă sper că e o glumă!