HandOut – sau un alt fel de a zice: “Îmi pasă!”

Să zicem…

Dacă ar fi să fii într-un scaun cu rotile după o întâmplare mai nefericită din viață, ai avea încredere în cineva să te ajute să treci strada? Sau să îți cumpere drojdia care îți lipsește să faci o pâine delicioasă. Sau să meargă cu tine la un film. Sau să îi aducă mamei care e mereu alături de tine o pastilă când e răcită?

Să o luam acum puțin alffel…

Dacă ai fi in Palas și ai ști că la 5 minute de locul în care te afli, ar fi un om care ar avea nevoie să cumperi o pâine, să i-o duci la etajul 2, el să îți plătească pâinea iar tu să îi oferi timpul necesar livrării… Ai fi gata să ajuți? Sau dacă ai locui în Copou și te-ar ruga cineva să verifici programul secretariatului Facultății de Litere în ziua de Joi, ai face-o?

HandOut se dorește a fi mediul de comunicare între cei care doresc să ajute și oamenii cu dizabilități care au nevoie de ajutor. Pentru început, ne organizăm sub forma unui grup pe Facebook și vă invit pe toți din Iași interesați de idee să dați Join aici. Avem planuri multe și îndrăznețe pentru viitor pe care le vom împărtăși pe grup. Pentru început:

• De unde a pornit ideea: Olivia e sora mea super mega dragă și are distrofie musculară. Am întrebat-o cum i-ar putea un om străin face viața mai ușoară și despicând firul în patru am ajunt la ideea de Handout.

• Când și unde a pornit echipa: La Startup Weekend Iasi am pitch-uit ideea de Handout și spre surprinderea și bucuria mea am găsit 4 oameni absolut minunați care au vrut să meargă mai departe cu această idee alături de mine. Totodată, am întâlnit mulți oameni frumoși dispuși să ne ajute să mergem mai departe – Mulțumiri!

• Cine suntem noi: Felix (om bun, blogger, IT professional, Centric), Sorin și Marius (prieteni, Backend developeri, SendGrid), Razvan (căutător de lucruri bune, Suport Tehnic, SCC) și eu – Miha (optimistă, PM, Levi9)

• Ce dorim: Dorim să dezvoltăm un proiect social menit să ajute oamenii să ofere ajutorul atunci când se află în proximitatea unui om care dorește ajutorul. Invers, dorim să ajutăm pe cei care au o anumită dizabilitate să găsească ajutor în cartierul lor, poate și pe strada lor folosind o aplicație care să îi pună în legătură.

• Ce poți face tu: Da Join la Grup. Odată ce ne adunăm mai mulți vor aparea cererile de ajutor. Ajută sau cere ajutor și apoi povestește experiența ta pe Grup. Grupul va fi baza de care avem nevoie să începem aventura noastră.

Atenție: Acțiunile noastre și optimismul celor care ajută sau vor să fie ajutați pot fi contagioase. Te invit să te molipsești:) P.S. Pentru prima dată în istoria acestui blog, vă rog să dați Share!

Așa a început proiectul și îmi e foarte dragă fotografia asta.

IASI – 8 noiembrie – ROMANIA MEA!

Atunci când pășesc în România, oriunde mă aflu, mă simt bine. ( Simona Halep)

Ieri am fost la primul protest din viața mea ( și a celorlalți 4 oameni speciali care au mers alături de mine). Am mers la această manifestație din respect pentru românii din străinătate care fie nu au reușit să voteze, fie au fost nevoiți să stea ore lungi la coadă pentru dreptul lor.

Idea de organizare a venit de la un moldovean. Este vorba despre un tip din Republica Moldova care a început pe Facebook manifestarea unei frustrări iar apoi a făcut ( împreună cu un grup de prieteni) demersurile necesare organizărill unui meeting. Îndemnul la meeting a fost făcut într-un mod exemplar de civilizat, Iurie numindu-și participanții FRAȚI. Și nu mare mi-a fost mirarea când lozincile strigate la manifestație aveau un accent puternic moldovenesc. Scopul acțiunii, așa cum îl declarau organizatorii a fost:

Vom arata ca absolut NIMENI nu poate sa calce in picioare drepturile pentru care si-au sacrificat viata alti romani ca noi. A trecut prea putin timp sa uitam ca alegerea o facem noi si ca doar noi putem face o tara mai buna.  E timpul sa aratam ca nu existam doar pe Facebook si ca ne putem face auziti in mod pasnic si civilizat.

Primăria nu a aprobat organizarea unui marș ci doar o manifestație în fața Palatului Culturii. O manifestație pașnică în care se strigau lozinci de susține a românilor dar și lozinci anti Ponta și anti Nichita. Am învățat niște lucruri extrem de importante pentru mine aseară, atât în urma protestului de la Iași cât și în urma celorlalte proteste desfășurate în același timp în țară:

1. E greu să începi să strigi ce crezi dintr-o dată. Prima dată când auzi lozincile strigate în jurul tău și tu parte din întregul care ar trebui să strige, ești cumva stingher acolo – acesta e și primul tău protest până la urmă. Dar, încetul cu încetul vocea începe să ți se audă și ai curaj să vorbești. O, Doamne, la 25 de ani de la Revoluție, eu am învățat aseară să protestez.
2. Nu ești de acord cu tot ce se strigă și atunci fie nu strigi, fie protestezi la ce se strigă. De exemplu, aseară erau câțiva care  încercau să strige injurii. Nu au fost încurajați de către organizatori, au mai încercat încă o dată peste vreo jumătate de oră iar apoi s-au liniștit. Eu, de exemplu, am înțeles frustrarea oameniilor și strigătele lor anti Nichita, dar nu susțin că am fost de acord cu strigătele lor: meetingul a fost de susținere a românilor din afară, nu anti Nichita… Însă…
3. E greu să fii organizator și să ții în frâu o gloată (nu prea mare) de oamenii pe care nu îi cunoști și nu știi la ce să te aștepți de la ei. De aceea, probabil, e normal ca mesaje ciudățele să fie strigate la manifestații și până la urmă, e dreptul omului să strige și să protesteze ( fară violență sau injurii).
4. E fain să te doară mâna și să îți fie frig dar să te gandești la cei pentru care ești la protest – și să fii fericit. Eu m-am gândit la Lili, care a stat mult la coadă la Viena. Lili a reușit să ajungă în ambasadă dar atunci când ușile s-au închis și oamenii au început să se agite, a fugit de frică. Și nu a reușit să voteze.
5. E greu să aduni mulți oameni în Iași. În Iași se protestează greu și se taie mult. În Iași totul e atât de roșu încât oamenii nu mai găsesc posibilitatea să mai spere. Totuși, în Iași nu e totul pierdut. Și chiar dacă organizatorii se așteptau, poate, la un număr mai mare de oamenii, nu trebuie să uităm că fiecare om contează și fiecare vot contează.
6. Presa a reacționat și nu prea. Presa a reacționat de fapt așa cum a reacționat toată campania electorală. Adică: nu te poți aștepta de la Antena 3 și Romania TV să zică ceva de proteste când în seara alegerilor nu aveau decât problema că Ambasadorii lui Base sunt vinovați și asta așa, pe ici pe colo. În concluzie, și aseară tot Base era agitator sau protestele nu existau. Mai multe aici.  Mă bucur totuși că au fost instituții care au transmis într-un spațiu generos ceea ce s-a întâmplat aseară. În plus, nici presa străină nu a închis ochii:  Aici – France Press, Aici – ABC news, Aici – Reuters, Aici – Yahoo News.
7. Ieri a fost un schimb de replici între MAE și BEC privitor la secțiile de votare: MAE susține că BEC-ul nu permite înființarea de noi secții de votare în Diaspora, BEC susține că MAE are frâu liber la înființarea de secții de vot suplimentare. Sper ca protestele să încurajeze deschidearea a noi secții de votare în Diaspora.

Oamenii din diaspora își iubesc țara. Uneori, am impresia ca Diaspora vede România mai clar și mai frumos decât o vedem noi. Oamenii din diaspora nu votează pentru o sticlă de ulei, votează pentru ulei de România, pe care speră să și-l cumpere cândva de la magazinul de la colțul blocului, din România.

Oamenii din Diaspora merită protestele noastre, încurajările noastre și VOTUL nostru. Pentru dreptul Diasporei la vot, romanii din România trebuie să iasă la vot. Protestul prin vot nu strigă, nu mânie, nu urlă. Doar decide. Hai la vot!

Scrisoare pentru Euro Taxi

Fostule drag Euro Taxi,

Îţi scriu aici şi nu în altă parte pentru că atunci când te-am contactat direct nu ai ştiut decât să profiţi de naivitatea şi bunăvoinţa mea pentru a-ţi satisface nevoile tale materiale. Adică, mai pe scurt, atunci când eu te chemam să vii să îţi mai dau 10-15 lei de vreo 2-3 ori pe zi tu veneai de fiecare dată bucuros nevoie mare să mă serveşti.

De cele mai multe ori serviciile erau ok  dar au fost şi cazuri (puţine) în care au lăsat de dorit: şofer ffff calm! sau cu fum de ţigară, şofer care uită să pună aparatul, şofer care înjură draguţele doamne de la dispecerat sau doamne foarte amabile care înţelegeau prost comanda şi apoi ţipau că nu am fost un client foarte clar.

Dar dragul meu, am considerat că serviile per ansamblu nu merită atenţia unor fapte izolate ca cele pe care tocmai ţi le-am descris. De accea, am aperat mereu cu încredere maxima 217.217 şi te-am chemat. Iar tu ai venit. Iar la coborâre lăsam mereu acei cel puţin 10% pentru atenţie. Şi consider că nu au fost în zadar pentru că unii angajaţi ai tăi chiar merită.

 

Însă, pentru că toate poveştile de dragoste trebuie să aibă şi un final, să îţi spun (încă o dată) oful meu. Soţul şi-a uitat sâmbătă telefonul într-o maşină care aparţine dispeceratului tău. Şi am sunat imediat să reclamăm problema zîcându-ne că sigur şoferul va fi draguţ şi ne va ajuta. După ce l-ai contactat să îl întrebi de sănătate iar el a zis că e bine sănătos… nu ai mai făcut nimic pentru a rezolva problema. A fost nevoie să insistăm cu telefoane, să ne dai numărul lui să discutăm cu el, să ne dai un numar al unui administrator pe care l-am sunat de vreo 3 ori şi n-a răspuns niciodată. Iar la final, după al 8-lea telefon la dispecerat o doamnă super mega draguţă, sătulă până peste cap de celelalte “5 telefoane şi 2 laptopuri” pierdute de clienţi Euro ne-a promis că se va ocupa personal de problemă. Şi s-a ocupat. În linişte totală.

 

Deci fostul meu drag Euro taxi, să ştii că azi am luat prima dată de la Mall un taxi de la Lux. Da, ştiu, voi cei de la Euro nu prea aveţi voie să staţi la mall, da până acuma dacă erau 20 de taxiuri în staţie, eu sunam la Euro. Pentru că Euro e cea mai tare chiar dacă nu era atunci în parcare. Să ştii nenea care m-a dus acasă chiar a fost draguţ, aşa cum majoritatea şoferilor Euro sunt. 

 

Dacă până acum nu am fost suficient de clară în exprimarea mea, să îţi zic mai simplu chestiuţe de suflet:

1.  Ţi-ai dat, cum se zice, cu firma în cap în faţa unui client fidel care cheltuia săptămânal destul de mult pentru serviciile tale.
2. Clientul ăsta fidel care sunt eu nu e supărat pe cei care lucrează pentru tine, nici nu-i bagă în aceaşi oală ci e supărat pentru modul în care tu comunici, transmiţi, îţi cer scuze, recompensezi.
3. Acei 5 lei reducere pentru greşeala şoferului nu sunt suficienţi să îţi fidelizeze clienţii. Şi nici cardurile de fidelizare pe care trebuie să le activezi la sediu pentru ale folosi. 
4. Clientul acesta fidel care venise printr-o recomandare mai recomandase  serviciile la  încă alţi 5 şi tot aşa. Şi nu gândi că nu contează pentru că acum, clintul ăsta fidel o să “recomande” atitudinea asta a ta la cel puţin 100.

 

Şi pentru că o să îmi fie dor de ei, îi salut pe cei care îmi sunt de fiecare dată dragi şi pe care i-am cunoscut prin tine (nu ştiu cum îi cheamă şi nici indicativul):

• nenea  mai în vârstă permanent la costum care ne primea mereu coborând din maşină şi zâmbind
• nenea mereu serios dar foarte corect si disciplinat care are pe portieră scris “Închide-o cu blândeţe”
• nenea care îmi cunoştea toate surorile de cât de des le-a dus la gară şi care zicea mereu că el trebuie să vorbească pentru a ajunge cu bine la destinaţie
• vecinul meu pe care îl văd mereu în orice anotimp spălându-şi maşina de la Euro în faţa blocului

Închei cu un citat de pe site-ul tău (căruia nu îi funcţionează pagina de sugestii şi reclamaţii): “Soferii nostri detin atestat profesional, sunt corecti si manierati. Pentru intretinerea acestui standard ridicat al soferilor nostri am creat pentru dumneavoastra pagina de sugestii si reclamatii.” 

 

Dar tu, mai Euro Taxi… pe când un standard mai ridicat? Mai gândeşte-te. Mâine sun la Delta Taxi.