Căutări iernatice şi viscolite

Dintre căutările din ultima săptămână…

Te iubesc sper ca acum se vede (7)|Îmi pare rău, mi-am uitat ochelarii acasă.

E noapte tarzie dar eu iti scriu| Iar noaptea?

Am plecat sa te caut (3 | De vreo 3-4 luni şi tot nu m-ai găsit?

Dialog de ce oare nu mai miroase visinii | Nu ştiu… o fi oare prea iarnă?

Baieti frumosi (8) |Aici sigur îi găseşti. Mai caută, mai cercetează!

Oameni cu o punga pe fata| Ce fel de pungă?

Invarte cercul negru| L-am învârtit dar tot nimic…

Cristina a murit| Trăiască Cretina!

Oameni cu parul cret| Sau căţeluşi şi oite…

Baza de date cu injuraturi| Îmi pare rău, dar s-a fâsticit şi windows-ul asta…

G tangential | Ce ţi-e şi cu fizica asta.

Poze flori ofilite| Corect. Cu asta sunt de acord.

Va veni si ziua aceea| Vine. Aşteaptă-o.

Scrisoare de dor (13) | Da. Iar?

Os de peste in gat (12) | Şi tu?

Fluturi daunatori de noapte (7) | Nu avem decât fluturi de zi.

Dialog nebun (4) | Prefer naraţiunea sau monologul.

Cap de guma (4) | Super! O să mestec creier all day!

Pasarica mica (2) | DA!

De ce nu se scoala (2) | Pentru că se odihneşte.

Sotia lui Mos Craciun | Da… cred că îmi schimb job-ul.

Advertisements

12. Idem, Nehotărât, Jurnalistică, 2009

Aş putea începe:

“Mulţumesc mamei mele care m-a crescut singură. Mulţumesc surorilor mele, colaboratorilor mei. Mulţumesc my wife and the two kids… ”

“Mi-am făcut o baie fierbinte cu lumânări parfumate şi m-am gândit la cei trei ani de până acum…”

“Pentru că toate search-urile pe blog au fost în ultimul timp legate de rămas bun, urare pentru învăţătoare…”

“M-am îmbrăcat cu pijamalele portocalii cumpărate acum trei ani în prag de BAC… abia după ce mi-am amintit de telefonul uitat în magazin acum trei ani, am realizat că şi în anii aceştia am pierdut multe”

“Astăzi nu am putere să scriu la licenţă şi nici să merg mâine dimineaţă la serviciu (mulţam Eliza, un zâmbet pentru Ana… o să vă arăt poze:D)”

“Am postat un mesaj pe grupul de la facultate. Sper să fie ultimul. ”

“Tata s-ar fi bucurat să mă vadă. Dar is 11 ani acuşi…”

“Am prins ultimul autobuz şi şoferul a fost drăguţ să oprească. Situaţia mi se pare normală şi obişnuită pentru viaţa mea de student în Iaşi..”

Nu pot scrie de final când vreau să scriu despre un început. Azi mă retrag în mine ca mâine să răsar cu robă neagră şi eşarfă mov. Mă scuzaţi, aştept diploma.

Dorul de erasmus, cartofi şi catalană

Printre căutările din ultimul timp, trei merită toată atenţia. Sunt relaţionate cu tot ce se întâmplă în ultimul timp pe aici şi prin viaţa mea. Nu spun că lucrurile nu stau altfel decât le văd eu, dar nu mă pot obişnui deocamdată să îmi fie bine… în altă limbă.

Poze cu cartofi în chiloţi – Nu ştiu ce spera să găsească cel care a căutat aşa ceva pe Internet, dar a ajuns pe pagina mea şi vreau să îi spun că numai cartofii mai lipsesc din poze. În rest, legumele sunt nelipsite de pe masa noastră de erasmuşi: prăjiţi, copţi, fierţi… toate felurile şi pentru toate gusturile. Totuşi, e sesiune şi trebuie să avansăm puţin.

Despre război şi pace rezumat erasmus – Încă nu am citit niciun rezumat special despre viaţa erasmuşilor sau despre  războiul din inima lor când trebuie să plece acasă sau când trebuie să facă faţă la tot felul de provocări… catalane. Oare, cum o arăta pacea? . Şi… în ce limbă îl poţi găsi rezumatul ei? Răspunsul vine imediat.

Catalană, mi-e dor de tine – Mă bucur să ştiu că mai există nostalgici. Eu nu.