Acum vreo câțiva ani am descoperit-o, întâmplător, pe Joni Mitchell. Și pentru că mi se pare un geniu artistic destul de puțin cunoscut pe la noi, m-am gândit să povestesc puțin despre ea, despre muzica ei și despre viață. Pentru că Joni vede viața și oamenii și femeile în general într-un mod unic.
“She will love them when she sees them, they will lose her if they follow, and she only means to please them, and her heart is full and hollow like a cactus tree while she’s so busy being free.” (Cactus Tree)
Mădalina mi-a recomandat cu foarte mult timp în urmă un film pe care ea, la momentul acela, îl văzuse de câteva ori: Love Actually. În una dintre scene, soția (interpretată de Emma Thompson) se așteaptă să primească un colier de Crăciun, colier pe care îl zărise în buzunarul soțului cu ceva timp în urmă. Numai că, la momentul desfacerii cadourilor de sub brad, femeia primește un CD cu Joni Mitchell pentru a-și continua educația emoțională. Scena este una dramatică până la limite care continuă cu soția care pleacă în dormitor pentru a nu avea o reacție în fața copiilor, dându-și seama că acel colier nu era pentru ea. Pe fundal, în timp ce ea privește albumele familiei și până se pregătește să iasă veselă în afara camerii, cântă Joni Mitchell, Both Sides Now.
După ce am văzut filmul am căutat să văd cine este Joni și cum cântă. Profunzimea versurilor ei mi-a plăcut, și modul în care îmbină poezia cu realitățile cotidiene m-a făcut să o ascult de fiecare dată când aveam un moment de sinceritate cu mine, și nu numai. Nu am citit prea multe despre viața ei, de unde vine sau unde se găsește. Fără să îmi dau seama, am procedat așa cum Joni Mitchell spune că ar trebui să fie: să asculți muzica și atât. Numai că, după ce mi-am luat niște CD-uri cu coperta pictată (aveam să aflu mai târziu că erau picturile lui Joni) și după ce am dat Like la pagina ei de Facebook, am devenit un pic curioasă să înțeleg mai multe despre ea. Mai ales că, avea un cântec care mă obseda destul de grav și mă facea să îmi pare rău că nu trăiesc în America (singurul moment, că eu nu prea sunt fanul vieții americane). Dar, dacă aș fi trăit în America, as fi putut să îi pun numele fetiței mele: GREEN. Pentru că, atunci când răsună în mașina mea Little Green este un moment magic, care șterge orice stres al zilei.
La un moment dat, Joni s-a stabilit pe o insulă din Creta unde a trăit în still hippie, într-o peșteră lângă mare. Acolo, a întâlnit un bărbat pe nume Carey, pentru care a scris unul dintre cele mai vesele cântece ale ei, drept cadou de ziua lui. Cântecul ilustrează ideea de călătorie și dă ascultătorului dorința de a pleca departe (la mine a mers):
“Maybe I’ll go to Amsterdam or maybe I’ll go to Rome and rent me a grand piano and put some flowers ’round my room. But let’s not talk about fare-thee-wells now, the night is a starry dome and they’re playin’ that scratchy rock and roll beneath the Matala moon.” (Carey)
Recent, am văzut pe pagina de Facebook că tocmai a lansat o carte. Așa că, am ascultat vreo 2 ore de interviuri și muzica unui om mare despre care vă pot spune că s-a născut în Canada, a plecat la puțin timp în America, s-a chinuit cu cântatul prin diverse baruri, la 19 ani a născut o fetiță pe care a dat-o spre adopție (moment care i-a marcat definitiv viața și compoziția muzicală fiind momentul care a declanșat manifestarea ei artistică), a compus Both Sides Now la 21 de ani (which is amazing!!) și nu i-a păsat niciodată de ceea ce cred oamenii despre ea. S-a întâlnit cu fiica ei prin 1993, iar fata spune că, de la prima întâlnire s-a simțit ca și cum ar fi fost plecată într-o călătorie și tocmai s-a întors acasă.
Pentru a vedea stilul lui Joni, las aici un fragment dintr-un interviu de prin 2013:
Joni Mitchell va împlini pe 7 noimebrie 73 de ani. Mai mulți muzicieni din diferite părți ale lumii oferă un tribut lui Joni printr-o serie de evenimente. Totodată, cei care doresc să îi spună Happy Birthday o pot face pe Facebook sau pe http://weloveyoujoni.com
Pentru că…
In the madding crowd 