Șalău a la Sulina – cu inspirație de la Marian

În ultima noastră zi la Sulina de asta vară (ahh, SULINA!) ne-a făcut tanti la care mâncam niște salău cu maioneză. Marian (prietenul nostru de la Sulina, aventurier pe malurile Dunării și pe valurile Mării Negre, băiat de nota 10 – păcat ca nu prea sunt fete prin localitate) ne-a zis că ce am mâncat noi a fost bun, dar el face și mai bun că îl face altfel.

A rămas ca, întorși în Iași, să fac eu șalau a la Marian și să chem trupa de șoc în vizită la masă. Și în sfârșit, am găsit mult prea stimabilul pește (de fapt 2, fiecare de vreo 2 kg). Și după o discuție pe Facebook cu Marian pentru ultimele indicații, duminică m-am apucat de gătit cea mai lungă mâncare din viața mea și zice lumea, și cea mai bună. Prin urmare, cam asta e rețeta, nu foarte complicată doar că necesită puțină migală și timp.

Mai întâi, am pregătit vreo 1.5 kg de cartofi și vreun kg de morcov. Adică am curățat de coajă cartofii și morcovii. A.. și am mai fiert vreo 4 ouă pentru maioneză (puteam face și cu mai puține, dar pentru ca nu am vrut sa risc să fie cam uscat, am zis mai bine să fie mai multă maioneză făcută și pun cât e nevoie).

IMG_20151025_132645

Am pus legumele la fiert într-o oală mare mare, cea mai mare. Nu le-am lăsat să fiarbă până se zdrobesc – preferință personală + mai ușor de tăiat rondele. În apă am pus sare și piper după gust.

Între timp, am pregătit peștele (adică l-am mai spălat de câteva ori). De curațat, nu mai povestesc experiența pentru că a fost cam dureroasă. Am tăiat peștele în bucăți foarte mari.

IMG_20151025_135144

După ce am scos legumele de la fiert, am pus peștele la fiert în aceași apă și l-am ținut cam 10 minute. Nu trebuie mai mult pentru că altfel, se face prea pastă și nu se mai simte textura peștelui. Când l-am scos de la fiert, arăta cam așa:
IMG_20151025_144318

După ce s-a răcit peștele, l-am scos de pe oase și am încercat să îl verific să nu aibă spini deloc luând câte o bucățică mică și verificând-o. Asta înseamnă că l-am și mărunțit puțin.

IMG_20151025_152341

Din 4 ouă fierte și 4 crude (gălbenușuri) am făcut o maioneză de casă – Marian zice că asta e cheia. Să fie maioneza de casă și bine făcută. Am adăugat și zeama de la 2 lămâi în timpul gătitului ca să nu fie prea grasă. Oricum a fost destul de grasă și așa dar nah, am încercat:)

Apoi, am luat o tavă și am așezat în straturi: maioneză, pește, legume, maioneză, peste legume, maioneză.

IMG_20151025_160459

Rezultatul final e cam așa, cu dedicație la Sulina:

IMG_20151025_161143

Iar după ce am pus la toți, o rămas cam asta, Ina din Sulina:
IMG_20151025_181857

In plus, dorul de Sulina e singurul rămas nesăturat:)

Advertisements

Dovlecei – și o încercare de a scrie despre ce mai fac eu timp de 30 de minute

Să zicem ca nu m-a luat valul rețetelor culinare însă mi-am propus să mai scriu din când în când câte o experiență culinară care nu ia mai mult de 30 de minute. În seara asta, m-am concentrat pe dovlecei.

Cum pregătim dovleceii pentru umplut

Am fost în Billa și am cumpărat vreo 7 dovlecei potriviți având grijă să nu fie pleoștiți sau stricați. Am găsit și o cremă de brânză cu verdeață și niște cașcaval (vreo 50 de grame). Dovleceii i-am tăiat în două pe lung și apoi cu o linguriță i-am scobit (dar nu prea tare pentru că mie îmi place foarte mult și gustul de dovlecel copt). Am avut grijă pe capete să las puțin nescobit ca să nu curgă umplutura.

Cum facem umplutura

Pentru umplutură am folosit: vreo 150 de gr de brânză de vaci cu smântână rămasă de la ultima masă (se poate înlocui cu o cutie de brânză cu verdeață mai pufoasă), vreo 150 de gr de telemea de capră rasă pe răzătoarea mică (mama mea are niște căprițe și am sursă sigură de telemea), 2 ouă, câteva linguri de făină. Am amestecat cu crema de brânză cumpărată din Billa, am ras cașcavalul pe răzătoarea mică și am amestecat totul cu o paletă de silicon. În plus, am tăiat în bucățele mici 7-8 lingurițe de dovlecel scobit și am amestecat cu brânza.

Cum le punem cap la cap

Apoi, am luat tava mare de la cuptor, am pus o hârtie de copt și am așezat deasupra dovleceii umpluți cu crema de brânză. Deasupra peste cremă am mai pus pe ici pe colo câte o bucățică (lată și subțirică) de dovlecel, o bucățică de cașcaval și câteva frunze de pătrunjel. La final arată cam așa:

IMG_20150905_210601

Am dat la cuptorul încins la 200 de grade până când se rumenește deasupra și rezultatul final arată cam așa:

IMG_20150905_214312

Ce ne facem cu ce a rămas?

Mi-a rămas niște miez de dovlecel (cam mult) și mi se părea aiurea să îl arunc. Mi-a ramas și puțină umplutură de dovlecei. Așa că, am tocat miezul mărunt, am amestecat cu umplutura rămasă, am mai pus 2 ouă, puțină sare și piper și câteva linguri de făină de grâu pentru omogenizare. Am tocat și o legătură de pătrunjel că tot îl aveam prin frigider. La final a rezultat o compoziție și am ezitat între a face niște chiftele la cuptor, o musaca sau să le prăjesc.

IMG_20150905_210744 IMG_20150905_211129

Nu am ales varianta mai sănătoasă (sincer, eram super curioasă dacă o să aibă ceva gust și în cuptor aveam dovleceii), așa că am pus cu lingura în tigaie amestecul și am făcut un fel de chiftele de dovlecei prăjite rapid în ulei (am prăjit vreo 4 ture în maxim 10 minute – se rumenesc foarte ușor).

IMG_20150905_212445

Chiftelele au ieșit chiar foarte gustoase. Dovlecelul fiind bucățele se simte foarte bine, la fel si cașcavalul și brânza. Ca să nu mai zic de pătrunjel. Eu mi-am făcut un fel de chiftele pe pâine folosind o baghetă cu seminte și tărâțe și mi-am potolit pofta. Mâine vreau să fac un sos de iaurt cu condimente de tzatziki aduse de un coleg din Grecia.

IMG_20150905_220319

Cam atât pe seara asta. Sper că nu v-am plictisit prea mult:)