Acum 5 ani te țineam prima dată în brațe. Erai mică, liniștită și frumoasă. Nu sugeai, dormeai mult și urmau zile dificile cu un pui mic și grăbit.
Dar ai crescut. Aseară ne uitam împreună la pozele dinainte să devin mamă și tu îmi mărturiseai că nu ești încă gata să crești, că vrei să mai rămâi un pic la patru ani. Și mă rugai să fac cumva să se întâmple asta. Iar eu ți-am vorbit despre lucruri trecătoare, despre ani, despre copilărie și despre perfecțiune fiindcă, draga mea, tu mereu ai fost și vei fi perfectă.
Anul acesta, dintre 4 și 5 ani a fost un an de început al interacțiunilor sociale. Ți-ai făcut prietene apropiate, ai văzut ce înseamnă să fii sora mai mare a unei energii imense care este Romanița, ai avut mâna în ghips, ai mers în multe vacanțe, ai fost bolnavă de multe ori și te-ai însănătoșit de fiecare dată, ai văzut 3 mări, ai învățat să îți ții respirația sub apă, ai călărit un căluț cu o singură mână sănătoasă, ai făcut COVID, ai căzut și te-ai ridicat mereu, mai puternică și cu mai mare spirit de aventură.
Ai descoperit literele, cifrele și ceasul. Ai scris “Mara” pe prispa bunicii și pe fiecare foaia disponibilă. Te-ai certat și împăcat cu Măriuca și încă nu ați apucat să faceți seara aceea de film pe care o tot planifici. Ai reușit să găsești drum comun cu Miruna și să explorați împreună curtea bunicii. Ești încă fascinată de Pippi Șosetica, de aventurile ei și de muzica filmului în germană.
Anul acesta ți-am citit mai puțin fiindcă ai avut de experimentat mai mult. Dar am citit cărți întregi când a venit cheful, ai construit poduri din Lego și te-ai jucat zile întregi cu trenurile pe șine. În sfârșit, te-ai apropiat natural de bunici, îți manifești dorul și înțelegi ce înseamnă o familie extinsă.
Ne înveți să avem răbdare, draga mea. Și nopțile acestea în care în sfârșit dormi (după 5 ani!) sunt ocazii nostalgice de a ne gândi ce repede trece timpul.
La mulți ani, Ilinca Pui!
In the madding crowd 