Mâncarea de sâmbătă seară, de la restaurantul chinezesc, a fost perfectă. Fetele s-au jucat în toboganul interior și noaptea a trecut prea repede, aș zice.
Duminică dimineață, după ce am pus restul bagajelor și am pregătit ceva rapid pentru drum, am plecat spre România. Evident, mult mai târziu decât ne propusesem, pe la 10 și un pic. Planul era să ajungem până în Arad și acolo să stăm peste noapte. După, a doua zi, să mergem la Salina Turda, să înnoptam la Cluj și apoi să ne pornim spre casă. Nu luasem însă cazari, urma să vedem cum va fi drumul.
Ungaria pe autostradă și Budapesta iar prin centru
Drumul urma să fie doar pe autostradă, cu foarte puțin kilometri în rest. Am ieșit rapid din Italia, am trecut ușor și de Slovenia, fiindcă Romanița a dormit un somn lung de dimineață. După vreo 4 ore și ceva, am făcut o oprire mai lungă, am mâncat ceva, fetele s-au plimbat și am plecat mai departe.
Romanița nu a mai dormit. Am mai avut nevoie de 2 opriri. Florin a greșit o ieșire de pe autostradă (el zice că de la Waze, cu care nu prea se împacă), așa că a decis să își urmeze GPS-ul de la mașină, care ne-a dus din nou prin centrul Budapestei. După un ocol de vreo jumătate de oră și o aglomerație de nu vedeam până unde se întinde, am revenit la Waze și am ieșit din zonă, spre autostradă din nou.
În jur de ora 20:00, când mai aveam puțin până în România, au adormit amândouă fetele. Cumva a fost bine, fiindcă am trecut granița relaxați și cu ele odihnite, și am reușit să ajungem in centru Aradului la ora 22 pentru o cina târzie și delicioasă, cu 2 copii foarte ok și liniștiți.
Pe la 23:00 ne-am cazat și am dormit bine, până pe la 09:00, când am strâns și ne-am pornit spre Salina Turda.
O minunăție în subteran
Ne doream de ceva timp sa ajungem la Salina Turda, însă, fiind cam departe de noi, nu s-a ivit ocazia până acum. Am ajuns la Salina după ce am mâncat prânzul la un restaurant fain din apropiere, așa că odihnite de pe drum și cu chef de joaca, fetele s-au bucurat mult. S-au jucat în locurile special amenajate pentru copii. Romanița s-a antrenat la urcat scările, Ilinca nu se mai satura să se învârtă într-un fel de băncuță, iar eu abia am rezistat 8 minute în roata care îți arată galeria în toată splendoarea ei.
Am vizitat și lacul cu bărcuțe de la cel mai jos nivel. Am fi vrut și celelalte mine, dar una era cu program special și tururi ghidate, și cealaltă un pic mai departe și deja era târziu.
In Cluj am avut o cazare la un apartament super fain, in centru, și parcare într-o curte interioară, ocazia ideală de a ne lovi mașina încercând să intrăm. Dar… in Cluj e Irina, fata care a contribuit decisiv la viața mea profesională (și nu numai), așa că m-am bucurat să mă văd cu ea și cu ceilalți 3 membri ai familiei ei. Singura treabă tristă a serii a fost că s-au terminat langoșii din parc exact când m-am decis eu să îmi iau unul.
A doua zi am pornit spre Iași. Drumul nu mai avea nici autostrăzi, nici viteză. Am făcut o oprire în Toplița, pentru parc de joacă și masă, apoi am mers pe somnul Romaniței până la Pașcani unde nu s-a mai putut și ne-am oprit într-o benzinărie pentru înghețată și mers prin iarbă. Destul de devreme, pe la 17:00, am ajuns acasă.
Aveau să urmeze vreo 2 săptămâni de despachetat, alți muci și planuri pentru vacanța din Spania care (acum când scriu) pare să înceapă cu o mână ruptă, puroi in ureche, o posibilă herpangina (hope not), la Ilinca. Ce o mai fi la Romanița, om mai vedea.
In the madding crowd 