La Zoo Lisabona, plănuiam să stăm o bună bucată din zi, doar că ne-am pornit destul de târziu de acasă (ca de obicei de acuma), neavând o oră fixă de intrare. Am prins și un pic de aglomerație pe drum (un drum frumos, care trece prin Monsanto, unul dintre cele mai mari păduri urbane din lume, apoi iese într-o zonă de birouri cu lume în costum pe stradă). Era cam 13:30 când am intrat și ne-au întâmpinat, evident, mulți păuni.
Zoo Lisabona e mare, curat, cu locuri foarte generoase pentru animale, cu o tiroliană care trece prin parc (care era închisă, din păcate), cu spații de luat masa, dar și cu restaurante de unde îți poți lua și altceva decât fast-food.
În unele momente ale zilei sunt show-uri cu delfini, cu diferite păsări sau momente de hrănit animalele.
Un show special cu delfini și Păunică
La 14:30 era un show cu delfini și am intrat si noi. Am mai văzut chestii similare, însă acesta era cu adevărat special. Piscina era transparentă și pe lângă dansul delfinilor a fost foarte interesant cum înotau și dansau prin apă, și mai ales pe sub apă, delfinii împreună cu dresorii. Show-ul a durat 30 de minute care au trecut foarte rapid.
După delfini am mers la masă și la shopping: fetele au vrut musai plușuri, de astă dată din banii lor. Romanița a dorit o girafă roz, pe care a vrut mai târziu să o arate girafelor adevărate. A numit-o a Gira și a purtat-o cu ea și în următoarele zile.
Ilinca, după multe răzgândiri, a ales un păun de pluș, simpatic, pe care l-a numit inițial Paunica, dar mai apoi Paunică, pentru că era înfoiat.
Am mai mers la un show cu păsări, din care nu am înțeles mare lucru, fiind în portugheză, dar ne-am bucurat de păsările care tot apăreau în scenă de prin tufișuri.
Continuând, am ajuns în Sanctuarul Primatelor, unde am văzut tot felul de maimuțe, gorile, urangutani. Aveau suficient spațiu de joacă și căsuțe mai mici sau mai (foarte) mari, apoi am mers în zona felinelor și în alte părți.
Cimitirul Animalelor
Ce m-a impresionat în mod special a fost cimitirul animalelor, primul de acest fel din Lisabona, început (dacă îmi amintesc bine) pe la 1934, când un cetățean britanic și-a îngropat aici cățelul. Cimitirul are 1300 mp, cu morminte mici. Monumentele funerare vorbesc despre importanța animalelor în viața oamenilor: animale mici de ghips, poze reale sau tablouri, căsuțe în miniatură, multe flori.
Am citit un articol despre cimitir recent pentru că mi s-a părut interesant. Se pare că în cimitir sunt îngropați în marea majoritate căței, urmați de pisici, iepuri și păsări, dar sunt și alte vietăți mici cum ar fi: canari, pești, hamsteri sau porumbei.
Cei care doresc să își îngroape aici animalele plătesc o taxă pentru asta, apoi un abonament anual. Cei care sunt scutiți de plata abonamentului sunt câinii pompierilor. De altfel, sunt câteva povești care pot fi citite pe unele morminte. Una este aceea a unui cățel, Chamusca, care a salvat viața unui copilaș pe care mama lui vitregă l-a aruncat într-un puț. Se mai povestește despre un alt cățel, Dali, care a salvat cu viața lui, viața stăpânilor săi.
Dacă nu ne alergam până la închidere, nu eram noi. Așa că la 19:50 căutam ursul panda și apoi broscuțele și alte “lighioaie”: șerpi și dragoni de komodo.
Mâine încă nu știm ce vom face, depinde cum ne vom trezi.
Total KM: 11,2+7,5+10,5+9,6=38,8
In the madding crowd 