Clasa întâia la corectitudine: Locaţie

În mod normal nu vorbesc despre greşelile de limbă, însă este una care mă obsedează. În concluzie, dedic acest post scumpilor mei colegi de master, profesorilor şi jurnaliştilor care încă mai scriu sau rostesc:

• Alegerea locaţiilor – tipul de magazin preferat pentru lansare

• Agentii de turism cu o singura locatie

• Aceasta este o locaţie oficială a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă

Dacă ne uităm puţin în dicţionar, descoperim următoarele:

LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
sursa: DEX ‘98 (www.dexonline.ro)

În concluzie:

Locaţie NU ESTE EGAL CU loc.

Explicaţia folosirii acestui cuvânt e ciudată, se pare că provine de la cei care lucrează în imobiliare, care au fost citaţi de presă, citiţi de către români şi aşa mai departe.

Într-adevăr, locaţie provine din latinescul “locus”. Dar limba română are un sens pentru latinescul  locus, anume românescul LOC. Nu se ştie cine, a împrumutat sensurile cuvântului din englezescul Location, chiar dacă în limba română, locaţie este cuvânt împrumutat din franceză (a se vedea definiţia din dicţionar).

Cu tristeţe mărturisec că nimănui nu îi pasă de sensurile folosirii acestui cuvânt. Şi cum “limba o fac vorbitorii” avem toate şansele să schimbăm originea cuvântului “locaţie” astfel încât să fie împrumutat de unde vrem noi şi folosit aşa cum vrem noi. Doar nu e de clasa “întâia”. Cine ştie cunoaşte.

RodBun caută promotor pentru pământ (ai sapă?)

Din ciclul: Ce mai apare azi pe siturile de job-uri, următorul anunţ:

Promotor Rodbun

CANDIDATUL IDEAL:

Domiciliul stabil in MEDIUL RURAL in orice comuna din judetele BOTOSANI, IASI, SUCEAVA, VASLUI, NEAMT

POT APLICA DOAR PERSOANELE CARE TRAIESC IN MEDIUL RURAL (comune, sate)

Cunostinte despre agricultura. Poti trimite cv-ul daca lucreazi pamant sau daca ai cunostinte despre utilaje agricole, seminte, pesticide sau ingrasaminte chimice
Studiile agronomice (liceu, facultate) prezinta avantaj.
Permis de conducere categoria B.
Prezenţă placută, capacitatea de a stabili relaţii interpersonale, abilităţi de comunicare, bun negociator.

RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Prezenţă zilnică în zona de activitate
Promovarea produselor companiei
Menţinerea si dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu clienţii deja existenţi, căutarea unor oportunităţi suplimentare pentru cresterea vanzarilor ;
Culegerea informaţiilor legate de clienţi si de concurenţă, obţinute de pe raza zonei de activitate

Firma mai este interesată:

• candidatul are cunoştinţe despre agricultură, a lucrat pământ sau a deţinut utilaje (Eu am lucrat pământ şi am dat cu sapa în fiecare vară, tot liceul. BINGO!)

• domiciliul (de pe buletin: sat Smirdan, com. Suharău, jud. Botoşani. BINGO!)

• candidatul este interesat de un contract de colaborare care să îi sporească veniturile (BINGO! direct)

• carnet auto (nu am, da ştiu să fac autostopul la o căruţă până la următorul deal. semi BINGO!)

• ce îi place candidatului să facă în timpul liber, ce hobby-uri are (dacă spun că una dintre cărţile mele de suflet e “Desculţ”, oare mă pun să mi-l amintesc pe Darie? BINGO!)

Concluzie: sunt super calificată! Mă aşteaptă câmpurile, văile şi RODUL BUN!

P. S. Şi în IT se aplică aceleaşi lucruri, doar că nu e deal ci  english “deal”, nu e pământ ci e pad şi nu sunt animăluţe ci e doar un mouse. Cât despre field-ul muncii…e mereu pro-activ! Roade bune să avem!

Un popor de cercuri proaste

“Am stat 13 ani în puşcăriile comuniste, pentru un popor de idioţi.”

(Petre Ţuţea)

Da, Florin, am o anumită problemă. Mă învârt în cerc. Mă învârt nu într-un cerc cu oameni inteligenţi care nu asociază deşteptăciunea cu numărul facultăţilor absolvite nici prezenţa la referendum cu dorinţa de schimbare. Mă învârt într-un altfel de cerc. Un cerc românesc.

Cercul mea are raze de simplicism şi diametrul e de humă. De fapt, e pământ sau lupta pentru pământ. Fiecare cu partea lui şi fiecare cu susţinătorii lui. Cercul meu e mare şi negru cu iluzii gri şi vorbe verzi care amintesc cumva de speranţa de altădată. Cercul meu se închide dimineaţa şi se deschide peste câteva ore pentru a se închide din nou mai greu de deschis.

Cercul meu nu mai speră ca va deveni un pătrat cu laturi perfecte. Cercul meu se pregăteşte să plece din cercul lui pentru a se duce la cercurile lor. Cercul meu nu are speranţe. Nici vise.

Cercul meu votează. Votează cum crede el că e mai bine şi se supără de fiecare dată când un alt cer întră în raza lui vizuală. Nu, două cercuri sunt prea mult pentru o singură prostie.

Cercul meu e mort şi gri într-o ţară plină de cercuri proaste.

 

 

Pentru că e.

… pentru că ştie să râdă frumos şi inteligent de fiecare dată când o dau în bară.

… pentru că atunci când arde două pungi de orez cu legume îmi spune sincer: „Ştiu ce am greşit. Data viitoare o să îmi iasă perfect.”

… pentru că are răbdare să aştepte până Facultatea de Psihologie va avea rampă.

… pentru că speră că i se va recunoaşte titlul de „psiholog pentru cei cu nevoi speciale”. Practica a făcut-o deja cu  sora mai mare.

… pentru că iubeşte rozul şi viaţa.

… pentru că merge înainte când liftul e stricat.

… pentru că e a mea şi pentru că e ea.

… pentru că împlineşte 19 ani

La mulţi ani, Olivia!

 

 

Prostescu. Ioana. Zău!

Pentru că avem insomnie noaptea trecută, am butonat în speranţa că voi găsi ceva interesant la TV. Şi am găsit ceva… greu caracterizabil.

La “Show-ul păcătos” al lui Capotos, invitatele erau 2 “dive ele mondenului”, mari ziariste şi…atât. S-au certat ca la uşa cortului, fără a putea înţelege de ce şi cum. Nici nu contează.

Azi am căutat să vad cine sunt personalităţile. Am dat peste wiki-ul uneia dintre ele. Textul îl prezint mai jos, copy paste, şi fără comentarii:

Ioana – Ecstasy

Ioana Popescu este o cunoscută ziaristă, actriţă, cantareaţă si scriitoare din Romania. Nascuta la Bucureşti în 5 noiembrie 1978, Ioana şi-a început cariera în filme la câţiva ani, în peliculele Expediţia şi Rezervă la start. Ulterior a jucat in Filantropica (2000) si Terminus Paradis(1998).

A început să lucreze în presă în primul an de Facultate, la 18 ani, la ziarul ZIUA, la secţia Investigaţii; apoi la Tinerama, Revista Telefonul Mobil, Ea despre Ea (suplimente ale ziarului Ziua). A trecut apoi pe partea de amenajări interioare, devenind la nici 20 de ani secretar general de redacţie la publicaţia Casa Mea şi in acelaşi timp reporter la Domnus. Ulterior a scris la revista de scandal VIP, la Gardianul, TABU şi la X Magazin, unde după doi ani a devenit redactor şef. În prezent este redactor şef la revista de scandal ŞOC si la revista ZĂU.

Activează în paralel împreună cu Alina Erimia în trupa dance Ecstasy, singura trupă de ziariste din lume, fiind prezentă în majoritatea emisiunilor de televiziune din România. În anul 2006 a publicat la editura Do-Minor romanul Fetele lui Jimmy. În prezent, în afară de funcţia de redactor şef la ZĂU si la ŞOC, Ioana prezintă impreună cu DJ Corvin (Cristian Szilvassy) la www.radiolynx.ro emisiunea De azi pe mâine, în fiecare joi de la ora 18.00.

Alina, cea cu vino-n UE

“Mai ştii ce s-ar putea întâmpla în viitor? Se închid graniţele, iesim din Uniune?”

Aşa îmi spune colega mea de apartament, încercând să mă convingă să mă duc într-un loc frumos de Revelion. Mai mult decât atât, chair ea se decide să păzească graniţele ca să fie sigură că ne întoarcem înapoi.

Alina. Ce nume simplu, ar spune Vama Veche.

La ultima ieşire în oraş cu un tip, Alina nu a păzit prea bine graniţele propriului buzunar şi a plătit consumaţia: 9 lei. A lăsat o bancnotă de 10 lei pe tejgheaua de la bar iar tânărul dobitoc a luat restul de 1 leu. Când a aflat vestea de la colega mea, a plecat împiedicându-se de propria zgârcenie. Nu, Alina nu va mai iesi niciodată cu tineri dobitoci.

Alinuţa conduce un Fiat Punto pe care încă nu l-am botezat. Mai are timp, ţinând cont că face pe taximetrista ori de câte ori suntem prea comode să luăm autobuzul. Nu ne ia bani pentru cursă, vrea doar să punem contribuţia la cărat ficusul prin oraş, la cărat sacoşele cu provizii sau la… cursurile de actorie pe care speră să le urmeze cândva.

Alina lucrează la  un call center şi parleşte în italiană zi de zi, oră de oră, full time. Şi-a ales un master legat de Europa şi încearcă să nu se despartă nici măcar cu gândul la italienii pe care încearcă să îi convingă să vorbească cu ea.

Dacă Alina se supără, nici liftul nu mai merge cum trebuie. Daca Alina râde, iese soarele.

Şi cum să nu mă bucur de ea? Mai ales când dă televizorul la maxim şi spune: “Mă apucă învierea a doua până găsesc ce îmi trebuie!”

Va continua…

Dansul vulcanilor şi curajul curcilor

“Eu nu cred că a dansa pe vulcani e, neapărat, o dovadă de curaj. Poţi dansa la fel de bine la poalele lor.”

O. Paler, În apărarea lui Galilei

Nu te face cu nimic mai mare faptul că eşti mai înalt într-o ţară unde nimeni nu dă doi lei pe un om de  2 metri. Şi nici nu contează cât de bun eşti într-o lume mai bună ca tine.

Nu are sens să te fereşti de ceva care oricum nu te pândeşte, nici să cauţi scuze pentru păcatele pe care, poate, nu le-ai comis… încă.

Nu e important să te fereşti de tine. De ce nu încerci să îţi cauţi libertatea în tine în loc să o aştepţi de la alţii? E mai simplu să cobori standardul decât să ridici aşteptările?

Când eram mică, alergam curcile înainte să se urce pe magazia din spate. Eu le alergam ca să coboare, ele credeau că le alerg să se urce. Şi se cocoţau acolo sus, până când întunericul le speria mai tare decât nuiaua mea.

A fost prima şi singura vară în care am crescut curci. Nu puteam lupta cu ele, nici contra lor. Totuşi, ciorba o mai mănânc uneori. La fel ca alţii pe a mea.

Recenzie de zâmbete

“Te miră? Am cunoscut pe cineva care s-a dezvăţat să râdă. Are dinţii stricaţi, mulţi i-au căzut şi se fereşte să deschidă gura mai mult decât e necesar pentru a rosti într-un fel chinuit cuvintele. (…) Frica de a-şi arăta gura goală i-a limitat libertatea şi în alte privinţe. Şi poate cel mai rău e faptul că a ajuns să-i urască pe cei care râd în gura mare.”

O. Paler, Apărarea lui Galilei

Îmi place zâmbetul meu atunci când ţin gura închisă ca să nu mi se vadă spaţiul mare dinte dinţii din faţă. Am şi gropiţe şi mulţi au căzut în ele la timpul lor.

Îmi place zâmbetul surorii mele când urcă o treaptă în oraş. Îmi spune simplu, arătându-şi dinţii ca într-o reclamă la cea mai albă pastă de dinţi: “Gata şi asta.”

Îmi place zâmbetul cu mâna la gură a bunicii. Cândva, a urcat borduri şi a fermecat cu gropiţele. Acum, îşi schimbă baticul de fiecare dată când vine cineva în vizită.

Îmi place zâmbetul Monei. E ştrengăresc, copilăros şi inteligent. E persoana cu cele mai multe tipuri de zâmbet. Trebuie să fii norocos să le înţelegi.

Îmi place zâmbetul Anei. De fapt, Ana râde prin zâmbete, vinde bucurie la telefon şi scrie smile-uri celor care au mai mare nevoie de ele.

Îmi place zâmbetul lui Gheorghiţă. Sunt vreo 2 ani de când îl rog să-mi zâmbească atunci când ne întâlnim. El râde ca un adevărat rădăuţean cu iz de programator.

Îmi place zâmbetul celor care vor să încerce, celor care speră, celor care dau, celor care ştiu să primească, celor care citesc.

Îmi place zâmbetul tău.

 

 

 

FEAA News: Parfum de toaletă (minature)

Câteva printuri parfumate găsite în urma cercetărilor pentru seminarul de publicitate. (Tks Alexandra)

Sursa: http://www.coloribus.com

 

Teste porcine la seminarul de Drept

Din ciclul: Dă-le Doamne injecţii, următoarea ştire pe site-ul UAIC:

Două studente, de la facultăţile de Chimie şi Facultatea de Drept au fost confirmate ca infectate cu virusul AH1N1; ambele se află sub supraveghere medicală.

De dimineaţă, în UAIC au fost realizate anchete epidemiologice (controale medicale), atât în căminul C10 – acolo unde era cazată una dintre studente, cât şi printre colegii studentei de la Facultatea de Chimie, care urma studii de master în anul I.

Colegii studentei de la Drept urmează să fie testaţi la următorul seminar pe care îl vor susţine.

…………………………………

Dacă aşa stătea situaţia pe 27 Octombrie, am vrut să vad şi update-ul care nu a întârziat să apară:

Update

• nici una dintre colegele de cămin ale studentei de la Chimie nu prezintă simptome de răceală; situaţia lor este ţinută sub monitorizare.

• mâine, de la ora 10.00, va fi testată grupa studenţilor de la Drept

P.S. Nu mergeţi cu porcul la Facultatea de Drept că tre să aşteptaţi următorul seminar ca să fie controlat.